Noi descoperiri arheologice, cu ajutorul tehnologiei LiDAR, în Defileul Oltului din Munții Perșani
Arheologii Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni (MNCR) au identificat cu ajutorul tehnologiei LiDAR peste 150 de cuptoare de ars piatră pentru var, în pădurile din zona Defileului Oltului din Munții Perșani. Aceste vestigii arheologice ce se datează în perioada secolelor XVIII - prima jumătate a secolului XX, aparțin unui întins peisaj montan meșteșugăresc preindustrial – dezvăluind o componentă importantă a trecutului recent al comunităților locale și a specificului ocupațional regional legat de activități de exploatare a pietrei, lemnului, și de transportul acestora, unele practicate chiar și astăzi, dar la altă scară, centralizat și cu alte mijloace.
Identificarea acestor cuptoare (varnițe) este importantă, mai ales pentru că zona este cunoscută în prezent, în special pentru relieful ei vulcanic spectaculos, acoperit de păduri. Cartarea cuptoarelor a pus în evidență faptul că ele erau asociate perfect monticulilor de calcar rămași izolați în ansamblul reliefului vulcanic, dovedind o bună cunoaștere, de tip tradițional, a geografiei și geologiei locale, informează un comunicat al MNCR.
Defileul Oltului din Munții Perșani privit dinspre Racoș spre Baraolt, fotografie aeriană panoramică (foto: MNCR)
Cuptoarele pot fi organizate în baterii, fiind adesea însoțite de zone de exploatare manuală a pietrei de calcar. Sunt circulare, amenajate mixt, cu peretele din spate săpat în pământ, iar cu cel cu intrarea și gura de alimentare clădit în pantă, parțial deasupra solului, pentru a facilita accesul. Măsoară între 5 și 10 m în diametru, pe exterior. Ele au fost exploatate probabil în familie, de membrii unor comunități diverse, aflate de o parte și de alta a defileului.
Studii etnografice asupra meșteșugului vărăritului
Studii etnografice realizate în alte zone, în Munții Apuseni, în Depresiunea Beiuș sau în zona Bicazului au arătat că meșteșugul vărăritului se dezvoltă considerabil în Transilvania începând cu zorii secolului al XVIII-lea, odată cu proliferarea construcțiilor religioase și civile cu zidărie de cărămidă și/sau piatră care înlocuiesc masiv construcțiile din lemn.
Cuptoarele erau amplasate în zonele în care materia primă (piatra de var și lemnul) era disponibilă. Pentru o producție de var de calitate, piatra de calcar trebuie să aibă un conținut de minim 95% carbonat de calciu.
Rezultatul scanării 3D a vestigiilor unui cuptor de var ascuns în pădure. Cu ajutorul tehnologiei LiDAR se poate îndepărta virtual vegetația, dând astfel la iveală urmele lăsate de oameni în trecut la suprafața solului (foto: MNCR)
Conform studiilor etnografice, pentru un cuptor mediu sunt necesare 30 de căruțe de piatră de calcar. Piatra este spartă și adusă la dimensiunea optimă, bolovan cu dimensiunea de aproximativ 10-15 cm. Pentru prelucrarea acestei cantități de piatră, se arde o cantitate echivalentă de lemne (30 de căruțe de lemne, echivalent a 45 de metri steri*.
În aceste condiții, consumul de lemn folosit pentru combustia cuptoarelor de var este de așteptat să fi fost unul considerabil, cel puțin în perioada de maxim al cererii de var utilizat local sau valorificat comercial în zone mai îndepărtate. Studiile etnografice au pus în evidență numeroase rute comerciale care au legat între ele zonele de producție a varului, caracterizate prin exces de resurse de piatră de calcar și lemn, cu zone în care cererea depășea capacitatea de producție, așa cum sunt aglomerările urbane sau zonele fără materii prime.
Notă:
* Metrul ster este unitatea de măsură frecvent folosită pentru lemnele de foc. Un metru ster este volumul unei stive de lemne, de formă cubică, cu latura de un metru. Un metru ster de lemne stivuite cuprinde un volum de lemne de aproximativ 0.66 mc.
