Mărturii despre tortura din puşcăriile comuniste jpeg

Mărturii despre tortura din puşcăriile comuniste

📁 Comunismul in România
Autor: Gerhald Ernst
🗓️ 11 ianuarie 2011

Emil Sebeşan a supravieţuit „Experimentului Piteşti”, unul dintre cele mai cumplite locuri de detenţie din vremea comuniştilor. Bătrânul poate fi considerat o lecţie vie de istorie. În ciuda umilinţelor la care a fost supus, a supravieţuit şi a reînvăţat să se bucure de viaţă.

Timişoreanul Emil Sebeşan e unul dintre supravieţuitorii celor mai cumplite torturi din perioada regimului comunist. A suferit enorm, iar o mare parte din tinereţe şi-a petrecut-o după gratii. La cei 85 de ani ai săi, bănăţeanul a ajuns să le povestească tinerilor din licee despre torturile pe care le-a simţit pe propria piele. Privirea sa calmă şi plină de blândeţe ascunde însă amintiri pe care în zilele noastre cu greu şi le poate imagina cineva ca fiind reale. A ajuns în lagărul de la Piteşti în 1949, după ce fusese arestat de 37 de ori.

„Am mâncat bătaie de la foarte mulţi securişti. Dar am avut o mândrie. În mine nu a dat nimeni fără să dau înapoi. Indiferent ce se întâmpla, o lovitură tot dădeam înapoi. La început, pentru că nu exista încă Securitatea, mi-am permis să fac pe deşteptul şi să fiu rebel. În 1945, după război, am organizat o manifestaţie anticomunistă. Am fost arestat 45 de zile. În 1948 am vrut să deturnăm un avion, dar am fost trădaţi. Am fost condamnat 5 luni. Pe 28 martie 1949 am fost arestat pentru că făceam parte din Organizaţia Naţional-Creştină. Bătăile erau cumplite. Ne puneau să ne pălmuim între noi. Dacă dădeai o palmă încet, îţi arătau ei cum se dădea. Şi aşa ne băteam ca chiorii. M-am obişnuit cu bătaia. O dată am fost bătut 8 ore încontinuu”, a povestit Emil Sebeşan.

După ce a ieşit din lagărul de la Piteşti, Emil Sebeşan şi-a refăcut viaţa şi a încercat să uite anii de chinuri şi torturi. Acum câţiva ani, însă, liniştea bătrâneţii sale a fost întreruptă de o altă tortură, a mafiei imobiliare ţigăneşti, care a încercat să îl forţeze să îşi vândă apartamentul la un preţ de nimic. „Am trecut prin prea multe ca să îmi mai fie frică. Vreau să îmi trăiesc anii de pensie în linişte, dar vreau ca tinerii să ştie ce a însemnat comunismul şi detenţia politică”, a mai mărturisit bătrânul.