Manuscrisul Voynich, un fals grosolan sau reţeta elixirului vieţii?
Considerat unul dintre cele mai misterioase manuscrise ale omenirii, manuscrisul Voynich are aproximativ 250 de pagini, in acestea regasindu-se in jur de 250, 000 de caractere si desene ce nu au putut fi interpretate pana in prezent. Aranjate in grupuri de cuvinte si propozitii, unele dintre acestea seama cu unele caractere si cifrele romane, altele nu se pot incadra in nicio limba cunoscuta. O noua datare cu Carbon 14, facuta anul trecut de catre o echipa de cercetatorii americani, a aratat faptul ca hartia pergament pe care a fost scris acest mauscris este din secolul al XV-lea, cu un secol mai tarziu decat se crezuse initial.
Numele acestui manuscris provine de la cel care l-a descoperit in 1912, in Villa Mondragone de langa Roma. Acesta era Wilfrid M. Voynich, un anticar american de origine polono-lituaniana si este considerat si mai misterios decat binecunoscutul “Codul lui Davinci”. Ce se regaseste in paginile manuscrisului reprezinta un adevarat puzzel. Scrisul, asezat in pagini de la stanga la dreapta, este inconjurat de complicate ilustratii:unele se crede ca sunt plante ce nu au putut fi identificate, simboluri astrologice sau femei goale ce danseaza sau par ca se imbaiaza intr-un lichid verde.
Manuscrisul, o farsă?
Inca de cand acest manuscris a fost facut public, traducerea sa si stabilirea scopului pentru care a fost creat au starnit imaginatia specialistilor. Numeroase teorii se invart in jurul autorului acestui document si asupra continutului sau. Voynich, a sustinut ca volumul apartinea Imparatului Habsburg Rudolf al II-lea si ca autorul era Roger Bacon, un calugar si om de stiinta englez, ce a trait in secolul al XIII-lea, aspect ce a fost infirmat de catre datarea cu Carbon 14.
Cum era de asteptat, numeroase speculatii au fost facute pe marginea manuscrisului. S-a sustinut ca ar fi opera secreta a unei secte religioase, singurul document martor a unei limbi de mult apuse, un cod secret ce nu poate fi spart sau chiar un volum in care este descrisa reteta unui “elixir al vietii”. Unii specialisti au sustinut ca ar fi excelenta farsa, opera lui John Dee, un matematician si astrolog englez de la curtea Imparatului Rudolf. Aceasta teorie este sustinuta si de faptul ca, in 2003, expertul stiintific Gordon Rugg a demonstrat ca volumul ar fi fost creat cu un mecanism de criptare, creat in jurul anului 1550.
Datarea s-a facut pe diferite fragmente din manuscris pentru a stabili daca volumul a fost scris in diferite perioade de timp. Astfel, echipa de cercetatori care s-a ocupat de acesta, a reusit sa stabileasca faptul ca fragmentele prelevate din manuscris dateaza undeva intre 1404 si 1438, fiind o datare destul de precisa chiar si pentru masuratorile cu radiocarbon. Informatiile obtinute sunt considerate a fi sigure si datorita faptului ca au fost repetate de patru ori, pe fragmente individuale de pergament. Chiar daca nu certifica cand a fost propriu-zis scris volumul, aceste noi informatii despre materialul pe care a fost scris dau o importanta mana de ajutor celor care inca se incapataneaza sa il descifreze.
