Locuinţa comandantului Legiunii a XIII-a Gemina a fost descoperită

Arheologii din Alba Iulia au descoperit, în timpul săpăturilor de cercetare care se desfăşoară în cetatea din municipiu, zidurile unei clădiri romane şi presupun că acestea sunt ruinele praetorium-ului castrului Legiunii a XIII-a Gemina, adică ale locuinţei comandantului.

Directorul adjunct al Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, Constantin Inel, a declarat, miercuri, într-o conferinţă de presă, că, pe latura de sud a Parcului Custozza, arheologii au descoperit mai multe trasee de ziduri, dintre care cele mai importante par să definească o clădire romană de mari dimensiuni.

Inel a spus că după primele cercetări reiese că această clădire ar fi praetorium-ul castrului, mai exact locuinţa comandantului legiunii, cu camere pentru el, familie şi suita de servitori şi sclavi.

Potrivit sursei citate, rolul clădirii în cadrul castrului urmează să fie stabilit cu exactitate după ce cercetările arheologice vor fi extinse într-un areal mult mai mare.

Constantin Inel a spus că arheologii urmează, totodată, să discute cu administraţia locală modificarea proiectului de amenajare a zonei interioare a cetăţii astfel încât o parte din descoperiri să fie puse în valoare "in situ".

În ultima perioadă, arheologii din Alba Iulia au descoperit, în timpul unor lucrări de reamenajare a zonei interioare a Cetăţii Vauban din municipiu, numeroase fragmente din vechiul castru roman al Legiunii a XIII-a Gemina.

Prima descoperire a fost făcută în apropierea Porţii a III-a a cetăţii, unde a fost găsită fundaţia uneia dintre barăcile soldaţilor romani din Legiunea a XIII-a Gemina.

O altă descoperire importantă a fost făcută în zona Porţii a IV-a a cetăţii, unde săpăturile de cercetare au scos la iveală un altar din perioada romană.

De asemenea, echipele de cercetători au descoperit şi o porţiune din Via Principalis, din interiorul castrului Legiunii a XIII-a Gemina, peste care a fost construită fortificaţia actuală.

Cetatea din Alba Iulia a fost construită la începutul secolului al XVIII-lea, între anii 1714-1738, fiind considerată cea mai reprezentativă fortificaţie bastionară de tip Vauban din România.

Înainte de a se ridica fortificaţia de tip Vauban, pe acest loc a existat, începând cu anul 104, un castru roman, iar apoi o cetate medievală.