Autor 1898 vizualizări


Urcarea pe tronul de la Bucureşti, la 24 ianuarie 1859, a lui Alexandru Ioan Cuza încheia un proces complex, care se întinsese pe durata a trei ani, între încheierea Războiului Crimeii (1853-1856), ce marca înfrângerea Rusiei şi diminuarea considerabilă a rolului jucat de Imperiul Țarist în destinul Principatelor şi actul de voinţă al românilor, la 5 şi 24 ianuarie 1859.

Actul de unire a eludat cu dibăcie şi în deplin consens opoziţia Marilor Puteri, a consfinţit, în pofida prevederilor restrictive ale Convenţiei de la Paris, Unirea de facto a Principatelor prin alegerea unui singur domnitor la Iaşi şi la Bucureşti.

Cum au reușit liderii politici din Principate să pregătească Unirea? Cine s-a opus unirii? Ce rol au jucat Marile Puteri în unirea românilor? La aceste întrebări, dar şi la multe altele, vor răspunde Manuel Stănescu, istoric militar, şi Ciprian Plăiaşu, editor „Historia”, într-o ediţie specială a dezbaterilor „Historia” moderată de Ciprian Stoleru, şi transmisă de adevarul.ro.


""