Autor 2109 vizualizări


De-a lungul anilor, istoriografia românească s-a aplecat de multe ori asupra faptelor întâmplate în tragica perioadă a istoriei românești din anii 1940-1941, analizându-le și propunând publicului versiuni și interpretări în funcţie de perspectiva și constrângerile ideologice, de libertăţile unei epoci sau ale alteia.

Atrage atenţia faptul că evenimentele petrecute în zilele de 21-23 ianuarie 1941 și catalogate cu sintagma ,,Rebeliunea legionară” au fost mereu privite în aceeași cheie: ele au arătat cum ceea ce păruse a fi un răspuns la eșecul democraţiei românești, o mișcare de regenerare naţională, idealul și crezul unei noi generaţii care îi vrăjise pe mulţi dintre tinerii acelei epoci, a eșuat într-o baie de sânge, amplificând dezastrul naţional al unei ţări cu trupul sfâșiat, al unei naţiuni debusolate sub povara atâtor prefaceri și lovituri. A existat și un partizanat, iar aici intră în scenă nu istoricii, ci actorii principali ai evenimentului, Antonescu și legionarii. Ei și-au prezentat propriile versiuni și ipostazele lor: eroism, interesul naţional, victimizare, negare, singuri împotriva dușmanilor care doreau răul ţării.

Cum s-a desfășurat războiul dintre Antonescu și legionari? Cine a avut cel mai mult de suferit de pe urma acestui conflict? La aceste întrebări, dar şi la multe altele, vor răspunde istoricul Manuel Stănescu, şi Ciprian Plăiaşu, editor „Historia”, într-o ediţie specială a dezbaterilor „Historia” moderată de Ion M. Ioniță, şi transmisă de adevarul.ro.


Foto: Ion Antonescu şi Horia Sima (25 octombrie 1940)

""