La mulţi ani tuturor maghiarilor, d-le Hunor Kelemen!

Autor 5920 vizualizări


15 Martie este ziua naţiunii maghiare, pe care o sărbătoresc toţi ungurii, inclusiv cei care sunt cetăţeni ai României. Noi, românii, ştim să respectăm sărbătorile concetăţenilor noştri şi le urăm „La mulţi ani!“. În mod special d-lui Hunor Kelemen, care ieri a denigrat din nou românii şi România, în timp ce îl avea în dreapta sa, ca stâlp de susţinere, pe ministrul de Externe al Ungariei. Dar a promis lapte şi miere dacă vor avea autonomie!

Sărbătorile naţionale ar trebui să fie motiv de sărbătoare, adică de bucurie. Cei care sărbătoresc ar trebui să îi invite pe vecinii lor să sărbătorească împreună, fie la un ceai, la un dans sau, de ce nu, la o pălincă bună. Sărbătoarea ar trebui să ofere un prilej de înţelegere între membrii comunităţii, un prilej de dialog şi de reconciliere. 

Din păcate, concetăţenii noştri maghiari au transformat sărbătoarea naţiunii lor în prilej de injurii adresate românilor. Tiparul a fost stabilit în Martie 1990, când extremiştii maghiari au provocat violenţele din Târgu Mureş. Vă mai amintiţi de omul bătut pe stradă în Târgu Mureş, prezentat deliberat de televiziunile străine ca fiind un ungur, când de fapt era românul Mihăilă Cofariu? Degeaba s-a clarificat cine era victima, deja presa a transmis mesajul dorit de instigatorii maghiari: românii îi asupresc pe unguri. Tensionarea relaţiilor dintre maghiari şi români a devenit de atunci principalul mesaj al discursurilor liderilor maghiari în ultimele trei decenii. Încă aşteptăm scuzele UDMR pentru suferinţa acelui român! 

Sunt trei momente de-alungul anului când în România se vorbeşte regulat de unguri: la mijlocul lunii Martie cu ocazia Zilei naţiunii maghiare, în luna Iulie, când ungurii organizează Universitatea de Vară la Băile Tuşnad, respectiv 1 Decembrie, Ziua Naţională a României. De ce presa din România este atentă la minoritatea maghiară doar atunci? Sunt două motive principale. 

(1) Întotdeauna liderii maghiari profită de aceste trei evenimente pentru a adresa injurii la adresa românilor, ştiind că presa românească este atentă şi astfel vor fi atinse sensibilităţile românilor. Astfel că ei pot arăta lumii: uite cât de asupriţi sunt maghiarii în România. Niciodată nu spun că ei, maghiarii, îi provoacă pe români. Iar străinii, fără să cunoască fondul problemei, percep doar mesajul dorit de propaganda maghiară. 

(2) În presa din România nu există jurnalişti români specializaţi pe maghiari, care să îi cunoască şi care să scrie despre ei în general, nu doar cu ocazia acestor trei evenimente anuale. Astfel că jurnaliştii români optează pentru preluarea ştirilor de pe agenţiile de presă, pe care, uneori, le comentează lapidar şi pe un ton naţionalist, adică exact aşa cum vor propagandiştii maghiari. De aici şi lipsa dezbaterilor reale şi a opiniilor exprimate de români despre problemele minorităţii maghiare. 

Câteva sfaturi pentru maghiari, dacă vor ca românii să le respecte ziua lor 

Maghiarii se lasă manipulaţi de liderii politici şi ei sunt victimele reale ale jocului propagandistic girat de guvernul de la Budapesta. Dacă şi-ar schimba atitudinea, ar putea contribui la o mai bună înţelegere între români şi unguri. Pentru că, cu excepţia acestor momente tensionate de discursuri naţionaliste de ambele părţi, în rest majoritatea românilor şi ungurilor se înţeleg bine atât la şcoală, cât şi la locul de muncă sau pe stradă. 

(1) Un gest de bun simţ, care i-ar face pe unguri un pic mai simpatici în ochii românilor, ar fi arborarea steagului României pe străzile localităţilor din România unde ungurii sărbătoresc ziua lor, alături de simbolurile maghiarilor. Miercurea Ciuc şi Satu Mare, de exemplu, sunt în România, nu în Ungaria. Adică dragă concetăţene maghiar, dacă vrei ca eu să îţi respect ziua ta naţională, nu mă provoca cu simboluri prin care atentezi la suveranitatea României. 

(2) În loc să faceţi demonstraţii în care vă stricaţi vocea de la atâtea urlete împotriva României, mai bine încercaţi să organizaţi în centrele oraşelor din România câteva târguri cu produse tradiţionale ale maghiarilor din Transilvania, cu spectacole de folclor unguresc şi chiar cu formaţii de muzică rock ungureşti. Desigur, nu cu cele extremiste, care pentru a-şi mări audienţa au în repertoriul lor cântece cu un puternic mesaj ultranaţionalist şi xenofob. Mai direct spus, încercaţi să creaţi o atmosferă de sărbătoare, nu una de ură! Sunt convins că se vor găsi şi ansambluri folclorice româneşti sau ale altor minorităţi care vor dori să sărbătorească ziua maghiarilor prin dansuri şi cântece la aceste spectacole! 

(3) Politicienii din Ungaria sunt bineveniţi în România cât timp au un discurs onest şi nu incită la tensiuni între români şi maghiari. Maghiarii ar creşte enorm în ochii românilor dacă i-ar pune ei însişi la punct pe politicienii de la Budapesta, care proferează injurii la adresa românilor. Să le spună direct, nu mai aţâţaţi spiritele, noi, ungurii vrem să ne înţelegem cu românii, pentru că trăim împreună în România. 

(4) De ce activiştii care susţin discursuri antiromâneşti nu se concentrează pe problemele reale ale maghiarilor din România? Majoritatea sunt aceleaşi ca ale românilor: lipsa infrastructurii, birocraţie excesivă, corupţie etc. De infrastructura locală ar trebui să se ocupe primarii şi consiliile locale. Dar primarii unguri preferă să facă statui, în loc să facă un drum. Instituţiile locale din localităţile ungureşti sunt pline de funcţionari numiţi pe criterii politice, la fel de ineficienţi ca cei din Bucureşti. Iar corupţia este în floare şi printre politicienii şi funcţionarii maghiari. Dar dacă se atinge de ei DNA, imediat sare guvernul de la Budapesta că ungurii sunt asupriţi de români. Aşa că activiştii maghiari pot spăla mai departe în linişte fondurile date de guvernul de la Budapesta. Apropos, vă mai amintiţi că în urmă cu câţiva ani liderii UDMR nu se înţelegeau cu FIDESZ? Dar au devenit foarte buni prieteni după ce guvernul de la Budapesta a acceptat ca programele pe care le finanţează pentru ungurii din România să fie administrate de oamenii UDMR-ului. 

Întreb aici pe Jaáos, pe Ildikó, pe toţi maghiarii din România: aţi văzut ceva concret din milioanele de euro pompate de Budapesta în fundaţiile UDMR? Vă asigur că liderii UDMR şi firmele lor de casă au văzut! 

(5) Dragi concetăţeni maghiari, nu fiţi naivi, autonomia nu vă aduce lapte şi miere. Administraţia locală în satele şi oraşele în care sunteţi majoritari este în mâinile politicienilor maghiari. La fel de incompetenţi şi de corupţi ca românii din localităţile româneşti. Credeţi că în cazul autonomiei vor deveni mai eficienţi? Ei administrează bugetele locale. Nu cresc aceste bugete prin autonomie, pentru că, dacă nu se dezvoltă economia, nu cresc încasările la buget. Nici măcar guvernul de la Budapesta nu vrea ca secuii să trăiască mai bine.V-aţi gândit de ce singurul program economic finanţat de Ungaria este pe agricultură? Pentru că vrea să rămâneţi simpli ţărani, fără acces la resurse economice, pentru ca să vă poată manipula. 

(6) Desigur că noi, românii, aşteptăm din partea Dvs. să ne respectaţi Ziua naţională a României. În primul rând este o dovadă de bun simţ. Eu ştiu că ungurii pot da dovadă de bun simţ. Dar afişarea banderolelor negre de 1 Decembrie şi discursurile antiromâneşti arată că sunt mai vocali cei fără educaţie elementară. Deşi, dacă urmăresc evoluţia discursurilor UDMR-ului din 1990 până azi, constat că până prin 2005, liderii maghiari felicitau românii de 1 Decembrie. „Brusc“ au început să ne înjure de 1 Decembrie, la unison cu politicienii de la Budapesta. Să ştiţi că nici pentru noi, românii din Transilvania, 15 Martie şi Revoluţia maghiară nu au însemnat bucurie, ci, în loc de speranţa la o viaţă mai bună, au adus execuţii şi crime. Dar 1 Decembrie 1918 nu a determinat execuţii şi crime, aşa cum a adus 15 Martie 1848. 

Ar mai fi multe de spus, care s-ar putea discuta, dacă ar exista din partea maghiară dorinţa reală de dialog. 

Apropos, ştiţi care e diferenţa între cei 1000 de ani de stăpânire ungurească în Transilvania şi cei 100 de ani de administraţie românească? Până în 1918, românii erau arestaţi şi chiar executaţi pentru manifestări româneşti, inclusiv pentru arborarea steagului românesc. Astăzi, ungurii din România pot să organizeze manifestări antiromâneşti şi să afişeze steagul Ungariei fără ca nimeni să fie arestat şi judecat, adică, mai simplu spus, România este azi un stat democratic, pe când Ungaria până în 1918 era un stat care asuprea minorităţile, pe care le dorea asimilate prin programe de forţă. 

Alta. După 1000 de ani de stăpânire ungurească, majoritatea populaţiei româneşti era mult mai săracă decât majoritatea populaţiei maghiare. Azi, după 100 de ani de guvernare românească, proporţia oamenilor bogaţi, respectiv săraci, este aceeaşi la români şi maghiari în Transilvania. Pentru că de reforma agrară din România au beneficiat şi ungurii din Transilvania, nu doar românii. Desigur şi pentru că regimul comunist a nivelat diferenţele sociale, da, acel comunism pe care au vrut ungurii să îl aducă încă în 1919. Noroc cu Armata română care a ocupat în 4 August 1919 Budapesta. 

Sunt convins că cetăţenii români de etnie maghiară au alte valori decât cele propagate de revizionişti şi autonomişti. Sunt convins că cetăţenii români de etnie maghiară au aceleaşi valori europene ca şi restul populaţiei româneşti şi că îşi dau seama de nocivitatea naţionalismului „secuiesc“ pentru însăşi bunăstarea lor. Iar o nouă generaţie de lideri, constructivi şi cu adevărat europeni avem nevoie cu toţii, inclusiv maghiarii din România. 

La mulţi ani!

""