Jurnalele lui Himmler au fost descoperite în Rusia

Jurnalele pierdute ale lui Heinrich Himmler, liderul SS, au fost descoperite într-o arhivă din Rusia. Ele scot la iveală o incredibilă rutină zilnică alcătuită din telefoane către familie, masaje și planificarea crimelor în masă. 

Potrivit The Times, jurnalele de serviciu pentru anii 1938 și 1943-1944, ani cruciali din război, au fost descoperite în arhiva ministerului rus de Apărare, unde au rămas uitate timp de șapte decenii după ce au fost confiscate, în 1945, de Armata Roșie. Mai multe extrase din aceste jurnale au fost publicate acum în Germania, în ziarul Bild, arătând oamenilor cum arăta o zi din viața omului care a planificat Holocaustului.

Însemnările arată că Himmler a început să aibă din ce în ce mai multe întâlniri cu Adolf Hitler pe măsură ce rolul său în război și în Holocaust a devenit tot mai important. Himmler își petrecea, de regulă, zilele întâlnindu-se cu diverși oficiali SS sau dând telefoane către agenții săi cheie din Europa, pe măsură ce genocidul prindea amploare. 

Amanta lui Himmler, Hedwig Potthast, nu este menționată direct în jurnal, dar unele însemnări sugerează întâlnirile lor-acolo unde singurele note într-o zi sunt „în tranzit” sau „inspecție”. Istoricii cred că acele însemnări reprezintă zilele în care Himmler își lua câte o zi liberă pentru a-și vizita amanta, cu care a și avut doi copii în anii războiului.

Banalitatea răului

Cele 1000 de pagini de jurnal menționează întâlniri cu circa 1600 de persoane. Vedem astfel cât de meticulos era Himmer și în viața sa cotidiană, nu numai în munca sa criminală. Însemnările lui demonstrează acea „banalitate a răului” de care vorbea Hannah Arendt. Vedem în notele liderului SS că-și programa telefoane către familia sa, o soție și-o fiică, trecute în jurnal după poreclele afectuoase pe care le avea pentru ele-în aceleași zile în care semna ordine de execuție sau vizita lagărele și ghetourile unde și-au pierdut viața milioane de oameni.

Himmler își petrecea serile uitându-se la un film, jucând cărți sau pur și simplu admirând stelele-activități absurd de normale pentru un om aflat în centrul Holocaustului.