Autor 717 vizualizări


Modalitatea de elaborare a manualelor școlare în anul 2018 a făcut să curgă multă cerneală și a generat dezbateri intense pe multe posturi de televiziune. Disputele dintre Editura Didactică și Pedagogică, instituția de stat investită anul trecut cu autoritatea de editare și tipărire a manualelor școlare și editurile private au generat multe pasiuni, numeroși specialiști în domeniul educației exprimându-și puncte de vedere diferite pe acest subiect, de la bine-cunoscuta sintagmă a manualului unic și identificarea unor erori apărute pe parcursul elaborării și editării manualelor, până la concluzia că anul 2018 a fost unul dintre puținii ani în care elevii au avut, pe băncile școlii, manuale școlare in timp util.   

Trecerea unui an de zile de la acel moment, dar și schimbarea paradigmei în care se editează și tipăresc acum manualele școlare ne-a determinat să facem o scurtă evaluare a situației din prezent. Acesta este un prim demers, urmând să solicităm instituțiilor care se ocupă de subiect puncte de vedere care să constituie obiectul unor noi evaluări, mai aprofundate. 

Principalul indicator avut în vedere în evaluarea de față se referă la numărul de manuale pe care statul român a reușit să-l asigure elevilor din ciclul primar și gimnazial. Astfel, în anul 2019, elevii din țara noastră au beneficiat de 119 manuale noi, mare parte dintre acestea aflate pe băncile școlii chiar de la debutul anului școlar. E adevărat că, în câteva situații, au fost identificate unele erori în editarea lor, erori ce au fost însă remediate de EDP, manualele fiind ulterior retipărite. Anul 2019 nu pare unul deloc mai bun decât 2018, în condițiile în care la singura licitație desfășurată până în prezent au fost ofertate 53 de manuale (practic sub 50% din numărul manualelor din 2018!), iar pentru restul de manuale neofertate (în jur de 150 de titluri) fiind posibilă organizarea unei noi licitații abia după ce finalizează cea care este în curs. Cu alte cuvinte, anul 2019 se dovedește a fi, cel mai probabil, unul problematic dacă nu dezastruos în ceea ce privește capacitatea statului român de a asigura elevilor condițiile de bază pentru un învățământ de calitate. 

De ce s-a ajuns în această situație? 

Din punct de vedere procedural, în anul școlar 2019-2020 asigurarea editării și tipăririi manualelor școlare se realizează în baza prevederilor Ordinului Ministerului Educației Naționale nr. 3103 din 28.01.2019 privind regimul manualelor școlare. Principala prevedere a actului normativ se referă la posibilitatea ca editurile, private sau de stat, să poată depune oferte pentru realizarea acestor manuale, concurența și interesele financiare generând, cum era de așteptat, apariția contestațiilor care tergiversează considerabil procesul de editare și tipărire a manualelor școlare. 

Licitația pentru realizarea manualelor a fost demarată în data de 19.03.2019, iar termenul de finalizare și depunere a proiectelor de manuale a fost restrâns până la data de 22.04.2019, astfel încât editurile au avut la dispoziție circa o lună de zile să prezinte ofertele de manuale. Mai mulți specialiști în domeniul educației au reclamat faptul că acest interval de timp este unul mult prea scurt pentru ca o editură să realizeze un manual de calitate. La licitație s-au înscris 21 de edituri, evaluarea realizată prin intermediul specialiștilor din CNEE fiind finalizată în 18 iunie. Termenul de depunere a contestațiilor la Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor a fost 24 iunie, în total fiind înregistrate 37 de contestații. Din acest moment lucrurile se complică. Urmează soluționarea contestațiilor și, în funcție de decizia dată, o nouă evaluare a manualelor...ulterior editurile având posibilitatea contestării noilor rezultate ajungându-se astfel, cel mai probabil, la depășirea debutului anului școlar. 

La prima vedere pare un non-sens că 21 de edituri au reușit performanța negativă de a oferta sub 50% din numărul de titluri care au fost ofertate de o singură editură anul trecut – EDP. Explicația este una cât se poate de simplă și are la bază, nu interesul elevilor și grija pentru sistemul de educație din România ci...evident....interesul financiar. După cum este firesc într-o economie de piață liberă, editurile private nu sunt interesate, niciodată, să oferteze cât mai multe titluri, ci exclusiv pe acelea care aduc un profit sigur și de o anumită consistență, astfel încât din punct de vedere strict economic gestul este unul explicabil. Ne întrebăm însă cât de dificil a fost pentru factorii de decizie din Ministerul Educației Naționale să anticipeze o asemenea situație...situație care a blocat, de altfel, de peste 5 ani capacitatea sistemului de educație din România să livreze elevilor manuale adaptate prezentului. Singura situație când statul s-a achitat de această datorie constituțională a fost anul 2018, în care elevii au avut un număr consistent de manuale, aspect recunoscut de marea majoritate a celor care lucrează în sistemul educațional din România. 

După cum am precizat mai sus, articolul reprezintă o primă evaluare, echivalentă cu tragerea unui semnal de alarmă în privința probabilității inexistenței manualelor școlare la începutul anului școlar 2019-2020 pe băncile elevilor. Subiectul va rămâne în atenția noastră, urmând să solicităm puncte de vedere pe această temă Centrului Național de Evaluare și Examinare, Ministerului Educației Naționale, Editurii Didactice și Pedagogice și, desigur, editurilor private.  

""