Autor 3804 vizualizări


Igor Dodon ameninţă că va dărâma Curtea Constituţională din Republica Moldova cu ajutorul poporului, deoarece această instituţie i-a stricat planurile de aservire a statului românesc din stânga Prutului către Rusia printr-un contract de credit de 200 milioane de euro cu clauze neconstituţionale. Cutremurul de pe scena politică din Moldova face primele victime: Partidul Democrat, iar Dodon devine din ce în ce mai nervos.

Vineri, preşedintele Republicii Moldova, Igor Dodon, a ameninţat cu subiect şi predicat Curtea Constituţională a Republicii Moldova (CCM): „nu ne place decizia CCM în privinţa creditului rusesc, dar dacă CCM în continuare va merge pe această cale, atunci nemulţumirea poporului va fi foarte mare, mai ales dacă CCM va încerca să se implice în procesele democratice privind alegerile. Atunci nemulţumirea poporului va dărâma această Curte. Nu ştiu sub ce formă – juridică ori fizică”.

Decizia istorică a Curţii Constituţionale a R. Moldova împotriva implicării Rusiei în politica din Basarabia = o nouă declaraţie de independenţă faţă de Moscova

Guvernul marionetă condus de Ion Chicu, ex-consilierul preşedintelui Igor Dodon, a contractat un credit de 200 milioane euro de la guvernul Rusiei, în condiţii păguboase şi periculoase pentru Republica Moldova: guvernul de la Chişinău ar fi devenit automat garantul tuturor datoriilor pe care firmele din R. Moldova le aveau în Rusia, existând astfel riscul ca din conturile statului moldovean să fie oricând retrase sumele de bani restante. Se crea astfel un instrument de presiune financiară a Moscovei asupra guvernului de la Chişinău.

Preşedintele Igor Dodon şi guvernul său marionetă doreau să utilizeze creditul rusesc ca instrument de propagandă în favoarea Rusiei pentru a-i asigura lui Igor Dodon un nou mandat de preşedinte al Republicii Moldova în urma alegerilor prezidenţiale programate în toamna acestui an. Practic ar fi fost sacrificată suveranitatea Republicii Moldova pentru interesele unui grup de politicieni dispuşi la absolut orice pentru a rămâne la putere.

Judecătorii Curţii Constituţionale a Republicii Moldova au dat dovată de verticalitate şi curaj prin suspendarea imediată, în 23 Aprilie, a contractului de creditare până la proxima şedinţă de analiză a constiuţionalităţii lui, care a avut loc Joi, 7 Martie 2020. Aceasta este o zi istorică, pentru că decizia Curţii Constituţionale este echivalentă cu o nouă declaraţie de independenţă faţă de Moscova.

În ciuda presiunilor imense făcute de structurile de forţă şi de agenţiile de media loiale lui Igor Dodon şi Rusiei, judecătorii au rezistat pe baricade şi au hotărât anularea integrală a contractului de creditare şi a actelor adiacente din cauza încălcării Constituţiei.

Curtea Constituţională a identificat o mulţime de prevederi neconstituţionale în contractul de creditare: diferenţe între textul în limba română şi cel în limba rusă, avantaje pentru firmele ruseşti pe piaţa achiziţiilor publice din Moldova, clauze contrare intereselor naţionale ale Republicii Moldova, favorizarea intereselor de grup, asumarea creanţelor firmelor private din R. Moldova către creditorii ruşi, formulări neclare care favorizau partea rusă, vicii de procedură şi altele.

Decizia curajoasă a CCM a provocat un cutremur pe scena politică din Republica Moldova! Planurile lui Igor Dodon şi ale Rusiei au fost spulberate!

Ion Chicu şi Igor Dodon

Colapsul guvernului Ion Chicu şi destrămarea Partidului Democrat

Pentru a-şi asigura voturile necesare în parlament, guvernul minoritar creat în toamna trecută sub conducerea lui Ion Chicu, fost consilier prezidenţial al lui Igor Dodon, a fost transformat la mijlocul lunii Martie în unul de alianţă între PSRM, partid pro-rus, şi PDM, partid cu declarate orientări europene, care a primit 4 ministere.

După plecarea lui Plahotniuc în Iunie 2019, Partidul Democrat este într-un continuu proces de împărţire a puterii între liderii politici sau, după cum se exprimă ei, de reformare a partidului. De fapt PDM este la o răscruce determinată de modul în care a fost creat şi a evoluat acest partid.

În general, în R. Moldova, partidele politice au o medie de 2 cicluri electorale, unul în care se luptă să câştige puterea şi unul în care o exercită. După pierderea guvernării, toate partidele politice din R. Moldova au intrat în disoluţie.

Partidul Democrat a adunat mai mulţi parlamentari sau politicieni cu oarecare influenţă prin diverse mijlcoace. Cearta dintre grupurile din partid scoate la iveală detalii picante despre plicuri sau genţi cu bani. Acum doar se decontează datoriile acumulate, probabil şi frustările.

PDM este la finalul celor două cicluri electorale, ultimul fiind mai scurt din cauza lui Plahotniuc, care s-a grăbit să acapareze toată puterea politică şi să transforme Moldova într-un stat oligarhic. Pierderea guevrnării în Iunie 2019 a dus PDM-ul într-o vrie din care nu mai poate să iasă.

Preşedintele partidului, fostul premier Pavel Filip, se mai poate bizui pe circa 10 parlamentari care, cel puţin după declaraţiile lor, doresc un parcurs pro-european şi pro-românesc al R. Moldova. Avantajul acestui grup este baza lor electorală şi liderii din teritoriu, care i-ar sprijini într-o proporţie de cel puţin 70%.

Alte grupuri, adunate în jurul lui Nichiforciuc şi Diacov, de vreo 6-7 parlamentari, sunt de fapt loiali Moscovei şi, cel puţin deocamdată, îl sprijină pe Igor Dodon. Au încercat recent chiar să îl înlăture pe P. Filip şi să preia conducerea partidului. Acest grup are şanse mari să fie absorbit în PSRM, dar, chiar şi aşa, nu îi pot asigura majoritatea parlamentară lui Igor Dodon. Baza lor electorală este situată în partea de nord a Basarabiei, unde simpatiile faţă de Rusia sunt foarte mari.

Grupul din jurul lui A. Candu a ieşit de ceva timp din PDM, cooptând zilele trecute încă nişte parlamentari. Ei se declară nemulţumiţi de sprijinul acordat de PDM lui Igor Dodon în susţinerea guvernului Chicu şi se declară profund proeuropeni. Teoretic, cei 10 deputaţi din noul partid Pro Moldova ar putea constitui un nucleu de negociere pentru viitoarele alianţe de guvernare.

PDM este practic destrămat şi nu mai poate să îi asigure o majoritate parlamentară lui Igor Dodon. Decizia Curţii Constituţionale de anulare a contractului de creditare rusesc este un catalizator al clarificării orientărilor pro-Europa sau pro-Moscova pe scena politică din Chişinău.

Pavel Filip, preşedintele PDM, face eforturi disperate pentru a salva partidul de la o disoluţie integrală. A încercat să negocieze dur în ultimele zile, fiind conştient atât de importanţa PDM în formarea unei coaliţii de guvernare, cât şi de riscul dezagregării partidului, dacă nu rămâne în arcul guvernamental, indiferent cu cine. Teoretic, doctrina pro-europeană nu mai contează acum. În ultimele zile şi-a reafirmat sprijinul pentru guvernul Chicu şi, implicit, pentru Igor Dodon.

Dificultăţi practice ale formării unei noi majorităţi parlamentare

Dacă azi s-ar retrage PDM din alianţa politică cu PSRM, guvernul Chicu şi-ar pierde suportul politic majoritar în Parlament şi ar cădea, ceea ce ar provoca alegeri parlamentare anticipate. Această variantă va genera însă o serie de complicaţii, pentru că lipseşte liantul între diversele grupări politice de la Chişinău. Prin politica sa consacrată „divide et impera”, Moscova blochează încă odată politica din Republica Moldova.

PSRM şi Igor Dodon au nevoie disperată de sprijinul parlamentar al lui Pavel Filip, chiar cu PDM-ul ciopârţit. Dacă rămân împreună deputaţii dodonişti şi cei declaraţi pro-europeni din jurul lui P. Filip, Igor Dodon îşi poate asigura majoritatea în Parlament şi va avea acces necondiţionat la resurse în campania prezidenţială.

Este însă dispus Pavel Filip să rămână alături de Igor Dodon cu orice preţ? El spera zilele trecute chiar la o poziţie de premier, pentru că i-ar mai da o şansă să coaguleze o parte a PDM-ului şi ar evita sciziunea dodoniştilor din jurul lui Nichiforciuc şi Diacov. Cel puţin pentru moment ar fi fost o bulă de oxigen. Nu i-au ieşit socotelile şi Dodon pare a avea un as în mânecă în faţa liderilor PDM.

Pavel Filip şi PDM riscă să piardă orice credibilitate în faţa partenerilor din Uniunea Europeană şi din România. Posibil chiar şi din Statele Unite, cu sau fără aportul lui Plahotniuc. În toamnă, când a fost îndepărtat guvernul Maia Sandu şi PDM-ul şi-a anunţat sprijinul pentru un guvern minoritar PSRM condus de Ion Chicu, partenerii occidentali, cu care Pavel Filip are relaţii de mulţi ani, au sperat că astfel va reuşi să modereze politica anti-europeană a lui Igor Dodon. Au fost speranţe deşarte. Intrarea efectivă la guvernare la mijlocul lunii Martie a provocat o nouă dezamăgire faţă de PDM. Mai este oare dispus Occidentul să înghită promisiunile lui Pavel Filip pentru un parcurs european al R. Moldova sub preşedinţia lui Igor Dodon? Mă îndoiesc că există chiar atât de multă naivitate la Bruxelles şi Bucureşti şi chiar la Washington.

O alianţă între PDM, PAS, PPDA şi Pro-Moldova, cu suportul lui Şor, este, teoretic, puţin probabilă. Orice partid care va face parte din guvernul care va fi la Chişinău în următoarele luni va deconta electoral la alegerile parlamentare, indiferent că vor fi anticipate odată cu cele prezidenţiale sau după acestea.

Economia R. Moldova este pe butuci, distrusă mai tare şi de politica dezastruoasă a guvernului Chicu în contextul pandemiei. Numărul mare de şomeri, completat cu cei reveniţi de peste graniţă, din Rusia sau UE, sunt un factor de risc de luat în seamă în orice calcul electoral. Niciun guvern nu are bagheta magică pentru oferte sociale, pentru că sacul cu bani din Chişinău e tot timpul găurit şi peticirea cu credite nu îl salvează.

Spitalele sunt într-o stare deplorabilă, ieşită în evidenţă cu ocazia acestei pandemii. România a acordat un sprijin de 3,5 milioane în materiale şi echipamente de protecţie pentru personalul medical, în condiţiile în care peste o treime din cei infectaţi cu coronavirus în R. Moldova sunt medici, asistenţi sau infirmieri.

Unii politicieni încearcă să capitalizeze politic eşecul lui Dodon după decizia Curţii Constituţionale. Un pas firesc, dar cu şanse infime. A. Candu a propus formarea unei alianţe anti-Dodon de către toate partidele, cu excepţia PSRM. Imediat Partidul Şor şi-a anunţat disponibilitatea, ceea ce, din start, a blocat realizarea oricărei alianţe. Revine întrebarea legitimă a analiştilor politici: pentru cine joacă Ilan Shor? O alianţă între PAS şi Partidul Şor este puţin probabilă din cauza diferenţelor de atitudine, discurs şi doctrină politică.

În plus, după eşecul lui A. Năstase la alegerile pentru primăria Chişinăului, alianţa ACUM s-a destrămat, iar relaţiile dintre cei doi foşti parteneri s-au răcit. Păcat că Andrei Năstase îşi iroseşte spiritul combativ împotriva fostului partener politic, Maia Sandu, într-un moment în care ar fi mai necesară ca oricând coagularea unui parteneriat politic între toate forţele proeuropene.

Există oare un politician la Chişinău care să fie în stare să coaguleze toate partidele pro-europene astfel încât să fie instalat un nou guvern, pro-european? Niciun partid şi niciun politician nu poate singur să îl învingă pe Igor Dodon. Doar împreună, pro-europenii pot readuce Republica Moldova pe traseul său firesc, european.

Oricâte calcule şi-ar face politicienii, ei trebuie să plece de la o evaluare realistă a şanselor de a câştiga alegerile prezidenţiale, pentru că aici este cheia. Indiferent de declaraţii şi sondaje aranjate, este nevoie de un calcul realist, în care toate părţile să aibă de câştigat. Politica este arta compromisului, iar matematica este ştiinţa de bază în orice analiză politică, care pleacă de la numărul de voturi.

Singurul contracandidat cu şanse reale împotriva lui Igor Dodon la alegerile prezidenţiale din toamna acestui an este Maia Sandu. Toţi politicienii din Chişinău sunt conştienţi de această realitate, dar neagă evidenţele pentru a mai câştiga voturi suplimentare pentru viitoarele alegeri parlamentare.

Pentru a câştiga, Maia Sandu are nevoie de sprijinul tuturor forţelor democratice şi pro-europene. Trebuie să dea dovadă de perspicacitate politică pentru ca să reuşească să le aducă lângă ea într-un parteneriat politic care să le ofere o perspectivă după alegerile prezidenţiale. Structura electoratului şi arhitectura politică din Republica Moldova nu garantează niciunui partid majoritatea în viitorul Parlament, nici măcar pentru partidul care ar beneficia de viitorul preşedinte ca locomotivă electorală. Orice guvernare va fi pe baza unor alianţe politice. Cel care va reuşi să realizeze corect alianţele, va câştiga alegerile prezidenţiale.

Dodon va fi principalul politician care va deconta electoral eşecul actualei guvernări, iar alături de el, politicienii care i se asociază în următoarea perioadă. Partidul Democrat riscă să fie înghiţit de PSRM sau pur şi simplu să dispară de pe scena politică la viitoarele alegeri parlamentare în cazul prelungirii alianţei cu Igor Dodon.

Disperarea lui Igor Dodon din cauza deciziei Curţii Constituţionale

Igor Dodon va încerca măsuri disperate, pentru că creditul rusesc nu îl mai poate ajuta să câştige alegerile prezidenţiale. În ultimele săptămâni a devenit tot mai nervos în declaraţiile sale publice şi ameninţările au devenit o constantă în limbajul său politic.

Imediat după decizia CCM a ameninţat că o viitoare Curte Constituţională, aşa cum şi-o doreşte el, ar putea anula Acordul de Asociere al RM cu UE. Este o ameninţare nu doar la adresa judecătorilor CCM, că îi va schimba şi îşi va face o CCM aşa cum vrea el, supusă lui orbeşte, dar lansează ameninţări la adresa propriului electorat. Iar Uniunea Europeană este principala sursă de finanţare a R. Moldova şi este, totodată, principala piaţă de desfacere pentru producţia ei agricolă.

Igor Dodon a atentat azi direct la instituţiile democratice al Republicii Moldova, pentru că Curtea Constituţională este o instituţie specifică regimurilor democratice. El a ameninţat cu dărâmarea fizică sau juridică a instituţiei Curţii Constituţionale printr-o aşa-numită voinţă a poporului. A învăţat din lecţiile de istorie a Uniunii Sovietice că dictatorii se ascund în spatele dictaturii populare.

Această ameninţare, care arată clar dorinţa lui Igor Dodon de dictatură, arată disperarea preşedintelui R. Moldova. În condiţiile în care CCM a arătat punctual în decizia sa, publicată recent, toate aspectele neconstituţionale din contractul de credit încheiat de guvernul lui Dodon cu guvernul Rusiei: diferenţe între textul în limba română şi cel în limba rusă, avantaje pentru firmele ruseşti pe piaţa achiziţiilor publice din Moldova, clauze contrare intereselor naţionale ale Republicii Moldova, favorizarea intereselor de grup, asumarea creanţelor firmelor private din R. Moldova către creditorii ruşi, formulări neclare care favorizau partea rusă, vicii de procedură şi altele, ameninţarea preşedintelui Igor Dodon de astăzi la adresa unei instituţii a regimului democratic depăşeşte atribuţiile constituţionale ale preşedintelui R. Moldova şi deschide un conflict constituţional pe scena politică de la Chişinău.

Dodon e disperat, pentru că i se clatină credibilitatea la Kremlin. Până chiar şi presa aservită lui Putin, Kommersant, pune sub semnul întrebării viitorul politic al lui Igor Dodon, într-un articol cu un titlu sugestiv: „Moldova este ameninţată de o răsturnare de situaţie pe invers. Se prefigurează că preşedintele său pro-rus va fi înlăturat de la putere înainte de alegerile prezidenţiale”! Analistul rus recunoaşte eşecul politicii Kremlinului în Republica Moldova: „au apărut probleme pentru liderul pro-rus al ţării, Igor Dodon, pe care Kremlinul se baza că va fi reales în această toamnă”…