Iadul de la Ocnele Mari prin care a trecut şi Petre Ţuţea

Autor 4978 vizualizări


Penitenciarul de la Ocnele Mari, dispărut odată cu surparea salinei, a reprezentat până în anul 1948, unul dintre centrele în care, alături de deţinuţi de drept comun, au fost încarceraţi şi membri ai Partidului Comunist din România, printre care şi Gheorghe Gheorghiu-Dej. 

 După instaurarea regimului comunist, penitenciarul Ocnele Mari a devenit unul dintre cele mai importante lagăre de concentrare a luptătorilor din Mişcarea Naţională de Rezistentă Anticomunistă. Unul dintre cele mai semnificative figuri intelectuale încarcerate la Ocnele Mari a fost şi gânditorul Petre Ţuţea. De numele acestuia se leagă unul dintre puţinele evenimente fericite din istoria puşcăriei, şi anume încetarea procesului de reeducare, ca urmare a protestului înaintat de Ţuţea directorului penitenciarului, prin care ameninţă cu sinuciderea în masă a tuturor deţinuţilor politici. Evenimentul se petrecea prin anul 1958, când conducerea de stat a luat hotărârea de a înfiinţa un centru de reeducare pentru minori (cunoscut ca şcoală de corecţie), dar scopul fiind acoperirea detenţiei politice care există în continuare, însă sub denumirea de „drept comun”. Nimeni din localitate nu îndrăznea să spună ce se petrece acolo şi nimeni nu „vedea” căruţă puşcăriei care ducea morţii la cimitir.

La Ocnele Mari au fost exterminaţi prin împuşcare o serie de figuri însemnate ale intelectualităţii româneşti şi oameni simpli, legaţi de idealul luptei anticomuniste, îngropaţi că anonimi în cimitirul Bozeasca. Penitenciarul rămâne în istoria României drept unul dintre cele mai dure centre de detenţie, unde condiţiile insuportabile contribuiau decisiv la distrugerea psihică şi fizică a deţinutului. 

 Arestatul Gheorghe Gheorghiu-Dej 

Înainte de 1948, la Ocnele Mari a fost încarcerat şi Gheorghe Gheorghiu-Dej. Într-o telegramă către Arestul Principal Ocnele Mari, datată în 1936 se cere:„Rog efectuaţi perchizitia deţinutului Gheorghiu Gheorghe, zis Dej, condamnat pentru acţiune comunistă şi ridicaţi orice act, corespondenţa primită de la individul Isăcescu Petre, zis Ionescu din Galaţi, precum şi de la orice persoană, din care ar rezultă legături comuniste, înaintându-le urgent Consiliului de Răsboiu Galati”. Iar în răspunsul acestei telegrame se arată că:„La adresă dvs., nr. 16023 din 22 Martie a.c., referitoare la comunistul Gheorghe Dej, cerut de guvernul sovietic, am onoarea a va face cunoscut următoarele:Gheorghe Gheorghiu-Dej este cunoscut că activează în mişcarea clandestină comunistă, pe linia Sindicatelor Revoluţionare, din anul 1928. Susnumitul a funcţionat că lucrător electrician la atelierele C.F.R. Galaţi, Dej şi Cluj şi în calitate de membru în Consiliul General al Sindicatelor Revoluţionare .

Împreună cu Doncea Constantin, lucrător la Atelierele Griviţa C.F.R. Bucureşti şi Ilie Pintilie de la Atelierele C.F.R. Nicolina Iaşi, a pregătit şi declanşat în luna februarie 1933 greva şi rebeliunea, care s-a produs concomitent la aceste centre ceferiste şi care viza declanşarea grevei generale ceferiste şi petroliste în România, potrivit instrucţiunilor primite de la Profintern/ Internaţionala Sindicatelor Revoluţionare/ de la Moscova, în scopul instaurării regimului comunist şi a instituirii guvernului muncitoresc şi ţărănesc la conducerea ţării. În cadrul grevei generale preconizate la data menţionată, Gheorghiu Dej avea misiunea de a solidariza la această acţiune comunistă muncitorimea de la Calea Ferată din toate centrele din Ardeal.

Pentru activitatea revoluţionară comunistă, desfăşurată cu prilejul rebeliunii ceferiste din luna Februarie 1933, a fost judecat şi condamnat de Consiliul de Război al Corpului II de Armată Bucureşti în luna august, acelaşi an, la 12 ani muncă silnică, pedeapsă în curs de executare, sus numitul fiind în prezent încarcerat la Penitenciarul Caransebeş. Pentru a crea în opinia publică un curent favorabil achitării lui şi a celorlalţi conducători ai rebeliunii, Partidul Comunist a înfiinţat organizaţia, camuflată comunistă „ Comitetul de Acţiune pentru Ceferisti”, care pe tot timpul judecării procesului a dus o viguroasă acţiune prin presă democratică evreiască în sprijinul acestora.

 Fiind considerat că unul dintre fruntaşii comunişti, cei mai fanatici şi intransigenţi, pentru organizarea acţiunilor revoluţionare comuniste, Comitetul Central al Partidului Comunist din România a pus la cale evadarea susnumitului, cu prilejul transferării lui în cursul anilor 1935-1937 la închisorile Văcăreşti, Ocnele Mari, Aiud, şi Doftana, fapt ce a fost zădărnicit, de măsurile riguroase ce s-au luat de către autorităţi. Pentru calităţile lui revoluţionare comuniste, una din bateriile grupului de artilerie „Ana Pauker” format din voluntarii comunişti români care au luptat în brigăzile roşii internaţionale, ale republicanilor spanioli, purta denumirea „ Gheorghe Gheorghiu-Dej”.

  Tot timpul de la condamnarea lui şi până în prezent, organizează agitaţie necontenită, pentru amnistierea şi eliberarea acestuia din închisoare şi a celorlalţi fruntaşi ai rebeliunii ceferiste, trimiţând, în acest scop, autorităţilor competenţe, memorii, scrisori şi telegrame, că din partea maselor muncitoreşti, după directivele date de Comitetul Central al Partidului Comunist, prin tipăriturile de propagandă ce a difuzat.

 Punerea susnumitului în libertate ar constitui un pericol permanent pentru ordinea şi siguranţă statului, mai cu seamă în împrejurările actuale, nefiind exclusă eventualitatea retrimiterii lui în ţara, de către Komintern, în mod clandestin, în vederea dinamizării acţiunii revoluţionare a Partidului Comunist din Romania”.

SURSA:Gazeta de Maramureş

""