Autor 1872 vizualizări


La 300 de ani de la execuția și martiriul lui Constantin Brâncoveanu și a fiilor săi ne propunem să-l redescoperim pe voievodul ridicat în rândul sfinților, dincolo de clișeele imprimate de diverse epoci.

Startul comemorărilor legate de împlinirea a trei veacuri de la decapitarea din 15 august 1714 a fost „furat” în toamna anului trecut, când premierul României a inaugurat la Istanbul, lângă zidurile temutei închisori otomane Edicule, o plăcuţă care amintește de perioada detenției otomane a domnitorului. Totuși, în textul plăcii comemorative nu se aminteşte cum anume a sfârşit Brâncoveanu, iar oficialul român a făcut în discursul său o greşeală impardonabilă, susţinând că voievodul a murit în închisoare.

Mergând pe firul evenimentelor, în primăvara acestui an, Biserica Ortodoxă anunța că în ziua de prăznuire a Sfinților Constantin și Elena vor fi scoase, pentru pelerinaj, şi rămăşiţele Sfântului Constantin Brâncoveanu, îngropat la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București. Pentru adăpostirea moaștelor acestuia a fost realizată o raclă din argint aurit. Evenimentul s-a desfășurat pe Dealul Patriarhiei, iar în seara aceleiaşi zile racla a fost adusă înapoi la Biserica Sfântul Gheorghe Nou.

Mormântul lui Constantin Brâncoveanu a mai fost deschis în 1932, atunci când, după indiciul păstrat pe candela de deasupra, s-a făcut identificarea voievodului aflat sub lespedea de marmură ce nu conținea niciun nume. La deshumarea din perioada interbelică nu a fost găsită niciun fel de îmbrăcaminte, doar înspre căpătâi s-a identificat un pacheţel cu frunze uscate de merişor. Comisia de medici specialişti, condusă de către Prof. Dr. Mina Minovici şi Prof. Dr. Francisc Rainer, a descoperit o tăietură pe a cincea vertebră cervicală, datorată lovirii cu un corp tăios, arătând de asemenea că atât craniul, cât şi scheletul au aparţinut unui bărbat viguros. La deshumare a fost prezent atunci însuși Patriarhul României, Miron Cristea. Doi ani mai târziu, la împlinirea a 220 de ani de la martiriul lui Vodă Brâncoveanu, în 1934, s-a decis reînhumarea lui în mormântul din biserica ridicată de domn.

În acest context, am decis ca la comemorarea a trei sute de ani de la moartea voievodului să punem cap la cap, într-un număr de colecţie, toate aspectele vieții sale lumești:de la modul în care a ajuns în fruntea statului până la capetele de acuzare rostite la judecata din fața sultanului și la execuția sa și a fiilor săi în 1714. Mai mult:această ediție a „Historia Special” recuperează şi istoria ultimilor Brâncoveni născuți în România, prinţii Constantin şi Mihai;profesori universitari care trăiesc în Occident, cei doi Brâncoveni au reluat legătura cu România după căderea comunismului.

Astăzi, din păcate, Constantin Brâncoveanu nu mai e decât o prezență palidă în manualele școlare, ajungând să fie asimilat mai degrabă cu un sfânt, printre mulţi alţii, ale cărui moaşte sunt în Bucureşti. Sperăm ca demersul nostru de a-i prezenta, cu numeroase detalii, viaţa, domnia şi sfârşitul să ridice semnele de întrebare necesare asupra modului în care promovăm modelele ce stau la baza identității și conștiinței de cetățean român.