Autor 3326 vizualizări


Cine nu i-a văzut pe Jack Nicholson în ingenioasa ecranizare a romanului „The Shining“ al lui Stephen King sau pe Morgan Freeman şi Tim Robbins în „The Shawshank Redemption“, film ce se bazează tot pe una din povestirile scriitorului american? Sunt mulţi cei care îi citesc romanele horror, dar puţini cei care ştiu că a scris câteva lucrări sub pseudonimul Richard Bachman sau că scrisul este o pasiune comună a celor din familia King.

Jurnalista Susan Dominus de la cotidianul The New York Times a reuşit să pătrundă în sânul familiei King şi să realizeze un amplu reportaj despre viaţa de familie a celui ce dă viaţă celor mai înfricoşătoare poveşti, despre problemele pe care le-a avut cu alcoolul şi dependenţa, dar şi despre cum au ajuns o familie de scriitori.  

Traiul în Maine, unde Stephen King şi-a petrecut cea mai mare parte din viaţa de adult, necesită numeroase plimbări pe drumurile de ţară, timp pe care King, a cărui minte este neobosită, îi place să îl umple ascultând casete cu romane înregistrate.  

Stephen King are trei copii:Naomi, Joe şi Owen şi pentru că prin anii ’80 uneori nu găsea cărţile pe care şi le dorea pe casetă, micuţilor le revenea sarcina de a înregistra chiar ei casete cu romanele preferate ale tatălui. Astfel, în câţiva ani, King a ajuns să deţină o mică, dar considerabilă, librărie cu cărţi înregistrate.

La culcare, copiii erau cei care le spuneau părinţilor poveşti şi nu invers. Oricare ar fi metodele sau intenţiile lor, Stephen şi soţia sa, Tabitha King, împărtăşesc aceeaşi vocaţie:scrisul. Abordarea pe care au adoptat-o în creşterea copiilor a dus la un număr semnificativ de scriitori de ficţiune de succes în gospodăria King. Tabitha este un scriitor realizat, cu opt romane publicate, iar doi dintre cei trei copii ai săi, Joe şi Owen, sunt romaniceri.   Cea mai apropiată comparaţie în materie de familii de scriitori ar fi familia Bronte. Cititul a fost o portiţă de evadare comună în familia King, iar scrisul a venit ca o pasiune pe care toţi o împărtăşesc. Atât Stephen, cât şi Tabitha, au scris în propria lor casă, la etaj.

Stephen King, alcoolic mai bine de un deceniu

Stephen Edwin King s-a născut în 1947 în Portland, statul Maine, SUA. Pe când avea vârsta de doi ani, tatăl său, Donald Edwin King, şi-a abandonat familia. Mama sa, Nellie Ruth Pillsbury, i-a crescut de una singură pe Stephen şi pe fratele său mai mare (adoptat) David, de multe ori cu mari greutăţi financiare. King a început să scrie la o vârstă fragedă, iar la 13 ani, a descoperit o cutie cu cărţi vechi aparţinând tatălui său, majoritatea horror şi science fiction. A fost fascinat pe loc de aceste genuri. 

În anii ’70 a primit o ofertă de publicare pentru romanul intitulat „Carrie“, iar la scurt timp după apariţia romanului, mama lui King a murit de cancer uterin. King i-a citit romanul la spital înaintea decesului.   După ce a publicat mai multe romane care s-au bucurat de un succes imens, King a fost curios să afle dacă romanele scrise înainte de „Carrie“ s-ar vinde fără numele său pe copertă

Numele „Richard Bachman“ a fost ales în parte ca un omagiu adus autorului Donald E. Westlake, care a folosit pseudonimul Richard Stark, şi în parte ca omagiu pentru Bachman-Turner Overdrive, un grup muzical pe care King îl asculta în momentul în care a hotărât să-şi aleagă un alter ego. În cartea „On Writing“, King admite că în acea perioadă a fost beat tot timpul şi că a fost un alcoolic timp de mai bine de un deceniu. El admite chiar că a fost beat la înmormântarea mamei sale. Mai târziu, a declarat că personajul Jack Torrance (tatăl alcoolic) din romanul „The Shining“ a fost bazat pe el însuşi, chiar dacă nu a recunoscut asta timp de mai mulţi ani.

La puţin timp după publicarea romanului „The Tommyknockers“, familia şi prietenii săi au intervenit, aruncând pe covorul din faţa biroului său evidenţa viciilor:cutii de bere, mucuri de ţigară, grame de cocaină, cutii de medicamente (Xanax, Valiu) şi marijuana. King a primit ajutor şi a renunţat cu succes la toate formele de droguri, medicamente şi alcool la sfârşitul anilor ’80.

Tabitha, îngerul păzitor al lui Stephen King  

În 2003, Stephen King a câştigat medalia Fundaţiei Naţionale de Carte din SUA pentru o „Contribuţie Excepţională la Literatura Americană“ şi a fost invitat să ţină un discurs la Premiile Naţionale de Carte. King a petrecut mai bine de jumătate din timpul alocat discursului mulţumindu-i soţiei pentru că a avut  întotdeauna încredere în el, pentru că l-a încurajat să scrie, chiar şi atunci când locuiau într-o rulotă împreună cu cei doi copii, atunci când ea lucra la o gogoşerie, iar el în schimburi la o spălătorie

Ambii erau studenţi la Universitatea din Maine în 1969, atunci când King i-a dat Tabithei o scurtă povestioară să o citească. „Îmi amintesc“, spune ea, „mă gândeam în sinea mea:«acest tip ar putea fi publicat chiar în secunda asta»“.   Dacă, Tabby, aşa cum este cunoscută în rândul apropiaţilor, deţine statutul unui fel de sfânt în gospodăria King, nu este numai pentru că a fost alături de soţul ei atunci când era tânăr şi disperat, ci pentru că l-a ameninţat că îl va părăsi, ani mai târziu, când acesta devenise faimos, alcoolic şi cu o pasiune pentru cocaină. În 1987, Tabby a avut o intervenţie pe care toţi cei trei copii – Naomi, 17, Joe, 15, şi Owen, 10 – au susţinut-o.

Tot ce ştia Owen pe atunci era că tatăl lui „consuma cantităţi uriaşe de alcool – dar, în acelaşi timp, presupunea că toţi taţii fac acest lucru“. Tabby le-a explicat că dacă tatăl lor nu este de acord să renunţe la băutură, ea îl va ruga să plece. „Nu am vrut să-mi mint copiii“, spune ea. „Nu mi-a plăcut niciodată să mint pentru că tot ce faci este să amâni ziua în care vei fi descoperit drept un mincinos“.   A durat aproape doi ani, dar King a reuşit să renunţe la băutură

Apoi, a urmat o perioadă calmă în viaţa lor, până în 1999, când King a luptat împotriva unui şir de evenimente tragice. Într-o zi de vară, în timp ce se plimba pe un drum de ţară din apropierea casei sale, a fost lovit de un camion şi aruncat într-o groapă aflată la 4 metri de marginea drumului. Accidentul s-a produs din cauza şoferului, Bryan Smith, care a fost distras de rottweilerul său de pe bancheta din spate a maşinii. King a fost internat timp de trei săptămâni din cauza rănilor suferite:oasele din piciorul stâng i s-au sfărmat  „ca nişte biluţe într-un sac“, după cum le-a spus un doctor, a avut plămânul drept străpuns, o fractură de bazin şi o tăietură la scalp.


Citeste tot articolul AICI