Autor 4636 vizualizări


Arhivele Naționale ale României au publicat pe pagina de socializare a instituției documente inedite despre George Topîrceanu. Autorul binecunoscutelor „Balade vesele și triste”, poetul George Topîrceanu, se năștea la București în data de 20 martie 1886, într-o familie originară din zona Sibiului.

A absolvit la București Liceul Sf. Sava (1908), urmănd apoi pentru o perioadă cursurile Facultății de Drept pe care însă, din motive financiare, a fost nevoit să le abandoneze. În toamna anului 1911, la sugestia lui Garabet Ibrăileanu, s-a mutat la Iași ca subsecretar la „Viața Românească”, un pas care i-a schimbat viața, experiența trăită în redacția Revistei fiind strâns legată de debutul său literar, așa cum singur mărturisea:  

„Timp de patru ani mă identificasem cu respectabila revistă ieșeană. Acolo am debutat cu adevărat, acolo mi-am publicat, în afară de mici infidelități, toată trandafiria mea operă de până atunci. În redacția ei, nomadă ca o gospodărie de artiști tineri, mă simțeam la mine acasă”.

Activitatea sa literară a fost întreruptă de participarea la al doilea Război Balcanic (1913) și apoi la Primul Război Mondial când, în timpul luptelor de la Turtucaia (septembrie 1916), a fost luat prizonier și a cunoscut pentru aproape un an și jumătate calvarul lagărelor din Bulgaria, supraviețuind în mod aproape incredibil și fiind eliberat în ultimele zile ale anului 1917.

Revenit în București, a publicat în ziarul „Lumina” poezia „De profondis” în care, într-o notă veselă, își anunța întoarcerea din captivitate acelora care de „un an și jumătate” îl credeau mort:

„Dar astăzi, negru și sburlit
De cum m-a prins dușmanul
Vă dau de veste c-am sosit
Întreg, și eu și geamantanul!”

Au urmat, în același ziar, 6 editoriale grupate sub titlul „Amintiri din campanie”, o relatare amănunțită a experiențelor dramatice trăite în campania militară din 1916, care ulterior vor fi publicate în volumul „Amintiri din luptele de la Turtucaia” (1918). Memoriile sale din timpul prizonieratului în Bulgaria, intitulate „Pirin Planina. Episoduri tragice și comice din captivitate” au apărut câțiva ani mai târziu, în 1936, deși Topîrceanu se îndoia că experiențele traumatizante trăite și relatate de supraviețuitori ar putea desființa războiul: „S-a publicat în vremea din urmă atâta literatură de război! Toată lumea, de pe toată fața globului pământesc, e convinsă acum până-n vârful unghiilor, ca și înainte de 1914, că războiul e o calamitate, o rușine pentru civilizația noastră etc. Totuși omenirea nu-l desființează. Este ca și cum războiul n-ar fi făcut de noi, oamenii, parcă l-ar face niște ființe de pe altă planetă, împotriva voinței noastre unanime. Atunci, la ce bun să scriu, să mai arăt și eu omenirii cum e războiul?”

După război George Topîrceanu s-a întors la Iași, orașul său de suflet, unde a publicat volumele de poezii „Balade vesele și triste" (1920) și „Migdale amare" (1928), publicul apreciind doza fină de umor, optimism și sensibilitate care a dat culoare versurilor sale. Ca o recunoaștere a talentului său, în anul 1926 primea Premiul Național de Poezie, iar la 28 mai 1936 devenea membru corespondent al Academiei Române.

Aprecierea de care s-a bucurat pentru talentul său literar nu a însemnat însă și un statut financiar corespunzător, într-o societate care nu a știut întotdeauna să își respecte artiștii, după cum reiese, după cum reiese din scrisoarea trimisă directorului „Revistei C.F.R.” în 12 iunie 1931: „Dumneavoastră știți că scriitorii nu sunt oameni cu avere. Pe de altă parte, bănuiți poate că un profesionist ca mine, solicitat de numeroase gazete și reviste pur-literare, dacă le-a refuzat pe toate și a acceptat să colaboreze la frumoasa Dv. revistă de specialitate, a făcut-o și pe baza asigurării speciale ce i-ați dat, că-și va primi mai culant, mai repede și mai satisfăcător decât din altă parte, dreptul său de autor.”


Foto: 1931, iunie 12, Iași. Scrisoare adresată de George Topîrceanu directorului „Revistei C.F.R.” referitoare la plata drepturilor sale de autor. (ANR, SANIC, Colecția Scriitori. George Topîrceanu, dosarul 1, fila 1)

În așteptarea primăverii, Arhivele Naționale ale României vă oferiă în format digital această scrisoare olografă, purtând semnătura poetului George Topîrceanu, alături de cele 6 editoriale publicate în în anul 1918 în ziarul „Lumina” (Colecția de Periodice, Biblioteca documentară a Arhivelor Naționale) și de o ipostază fotografică a lui George Topîrceanu în anul 1914.

„Dup-atâta frig și ceață
Iar se-arată soarele
De-acum nu ne mai îngheață
Nasul și picioarele!
Cu narciși, cu crini, cu lotuși
Timpul cald se-apropie.
Primăvara asta totuși
Nu-i decât o copie!

Foto: „Amintiri din campanie. În așteptare” (I), ziarul „Lumina” (17 martie 1918) (Biblioteca documentară a ANR)

Mai multe documente despre George Topîrceanu pot fi vizualizate aici!