Directorul Direcţiei de Cultură Suceava acordă atenţie mai mult propriei imagini decât Patrimoniului

În articolul "Ce nu vezi atunci când vizitezi bisericile pictate din Bucovina", apărut în numărul din noiembrie al revistei Historia, trăgeam un semnal de alarmă cu privire la starea de conservare a monumentelor înscrise în Lista Patrimoniului UNESCO din judeţul Suceava. Mai exact, articolul prezenta problemele cu care se confruntă bisericile pictate din nordul Moldovei, pe baza unui raport întocmit de specialiştii Departamentului de Monitorizare a Monumentelor Istorice, din cadrul Muzeului Bucovina.

La momentul acela am considerat de cuviinţă să vorbim cu cineva direct implicat în această problemă. Documentul era adresat Consiliului Judeţean Suceava, dar au fost înştiinţate toate celelalte instituţii responsabile de cultură, patrimoniu şi culte:Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Institutul Naţional al Patrimoniului, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Suceava şi Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor. După ce l-am căutat, fără succes, pe preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, domnul Gheorghe Flutur, am considerat că directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Suceava, domnul Aurel Buzincu, e cea mai avizată persoană să comenteze acest raport.

Spre surprinderea noastră domnia sa s-a arătat peste măsură de revoltat că "Departamentul de Monitorizare a Monumentelor Istorice din cadrul Muzeului Bucovinei şi-a permis să întocmească acest document" şi a refuzat să răspundă întrebărilor noastre, scriam în articol. "Amintim domnului director că acest departament a luat fiinţă în 2007, cu aprobarea Consiliului Judeţean, a Ministerului Culturii şi a Guvernului României, tocmai pentru a realiza acest tip de rapoarte."

Raportul cu privire la starea de conservare a monumentelor din Judeţul Suceava înscrise în lista patrimoniului mondial

În continuare menţionam că "domnul director Buzincu, numit în funcţie în anul 2010 (când au luat fiinţă Direcţiile de Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional, ca instituţii deconcentrate ale Ministerului Culturii, prin H.G. 90/ 2010), ar fi trebuit să fie la curent cu aceste rapoarte (făcând referire şi la cel publicat în mai 2009), chiar dacă acest tip de departament există, pentru moment, doar la Muzeul Bucovinei din Suceava."

Există două precizări pe care se cade să le facem, aspecte ce nu îl absolvă de vina de a nu cunoaşte activitatea Departamentului de Monitorizare a Monumentelor Istorice. În primul rând, domnul director a fost renumit în această funcţie în 2010, după un mic incident derulat între lunile mai-august. În tot acest timp funcţia a fost ocupată de Daniel Hrenciuc. A doua precizare ţine cadrul legislativ în care îşi desfăşoară activitatea direcţiile de cultură:într-adevăr acestea au fost înfiinţate în 2001, însă atribuţiunile şi competenţele în baza cărora funcţionează au fost stabilite prin H.G. 90/ 2010.

La momentul la care am scris acel articol, după discuţia telefonică purtată cu domnul Buzincu, am considerat că nu se cade să o reproduc în material. Faptul că domnul director nu a dorit să-mi răspundă este alegerea sa, deşi potrivit legii 544/ 2001 privind liberul acces la informatiile de interes public ar fi trebuit să o facă, întrucât ocupă o funcţie publică. Totuşi este alarmant faptul că domnia sa nu-şi cunoaşte îndatoririle de serviciu, având grijă mai mult de propria imagine, decât de starea patrimoniului.Astfel, după apariţia articolului mai sus menţionat, domnul director a găsit de cuviinţă să aibă o replică la cele scrise într-un comentariu postat pe site-ul Historia.ro. Vom reproduce "in corpore"(cu greşelile de rigoare) cele scrise de domnia sa, pentru acurateţea informaţiilor.

Comentariul domnului Aurel Buzincu

"N-ar trebui sa ma afecteze ceea ce faceti Dvs. cu acest articol, doar ca - pe langa ca ma denigrati din ignoranta si rau intentionat -, imprastiati in lume bazaconii intr-o romaneasca relativa, in neprofesionalism, neinformat, superficial.Iata o proba de limba stricata fara sa va oblige cineva - probabil cum nu va obliga nimeni nici sa scrieti:

"Mănăstirea simbol a bisericilor pictate din nordul Moldovei este, fără nicio îndoială, cea de la Voroneţ. Biserica cu hramul Sfântul Gheorghe este ctitoria marelului domn al Moldovei, Ştefan cel Mare, şi a fost ridicată în 1488. Locaşul se bucură de o mare faimă printre iubitorii artei medievale datorită a două caracteristici ale picturii sale..."Exista aici cate greseli vrei pentru a da elevilor de clasa a VII-a un exemplu graitor de maltratare a limbii romane.In alin. urmator, vorbind despre "pierderea aderentei mortarurilor de la... trotuar" sau despre atacul ...cariilor (asupra bisericii de la Voronet!), va dovediti departe de cunostintele elementare ale domeniului despre care vreti neaparat sa comunicati. Nici Probota, pe urma, n-a fost ridicata cum spuneti. Nici la Moldovita nu e vorba de un pericol ca cel de care vorbiti (chiar asa, intre noi fie vorba, oare de ce trebuie sa rezulte din articolul Dvs. ca Moldovita sta cel mai bine?...)Si tot asa.Cand m-ati cautat la telefon, v-am spus, daca vreti sa va amintiti, ca v-as recomanda ca, intrucat problematica este complexa si lucrurile sint un pic complicate, inainte de a discuta despre acest raport (n-am, profesional, nici competenta, nici obligatia si nici dorinta de a-l comenta), sa consultati legislatia cu privire la monitorizarea monumentelor UNESCO. Asta ca sa le puteti fi util monumentelor, intrucat mi-am imaginati ca va doriti asa ceva.Atat. Si, fireste, mi-a indus o stare de neplacere faptul ca vreti sa scrieti, pentru o publicatie de specialitate, precum am inteles atunci, un articol despre monumentele UNESCO din Suceava doar ...vorbind la telefon.Ceea ce iata ca se poate.Domnule, trebuie sa stiti ca institutia pe care o conduc (nu din 2010 si care nici n-a luat fiinta cand ziceti Dvs.) este mult mai preocupata decat credeti de aceste monumente si detine, in legatura cu ele, informatii mult mai numeroase, mai precise si mai detaliate decat raportul in cauza - pe care il cunoastem foarte bine si il apreciem ca demers folositor.Stam insa de vorba numai cu profesionistii!Conf. univ. dr. Aurel BUZINCU, Director executiv al DCPN Suceava"

În primă instanţă, am considerat că nu se cuvine nici măcar să răspundem acestui comentariu, dar câteva detalii pe care, din considerente de respect, nu le-am prezentat în articol cu privire la discuţia telefonică au fost prezentate denaturat. Intenţia noastră a fost de a-l întreba pe cel care răspunde în teritoriu de patrimoniu naţional dacă a luat la cunoştinţă de raportul în cauză şi dacă ar putea să ne detalieze chestuinile expuse în document.

Click aici mai multe fotografii

Pentru că nu putem merge dintr-un capăt în altul al ţării pentru fiecare articol/ director în parte am preferat să folosim o invenţie brevetată de câteva decenii:telefonul mobil cu funcţie de recorder. Iată discuţia de trei minute, "ad literram", pe care am avut-o cu domnul director.

Cât de multe lucruri "cunoştea" domnul director în data de 4 Noiembrie 2001

Bună ziua, domnule director.

Bună ziua.

Mă numesc Ciprian Plăiaşu, şi sunt redactor la revista „Historia". Fac un material privind starea monumentelor înscrise în Patrimoniu UNESCO din judeţul Suceava. Am văzut că, de curând, cei de la Muzeul Bucovina au făcut un raport privind starea de conservare a acestora. În acest document, specialiştii care au întocmit documentul prezintă multe probleme. Aceştia le iau în ordine: Biserica Arbore, Mănăstirea Humor, Moldoviţa, Probota, Pătrăuţi, Sfântul Ioan cel Nou din Suceava, Suceviţa şi Voroneţ. Cum comentaţi aspectele pe care aceştia le prezintă în raport?

Dar acest raport, ca să poată fi comentat, ar trebui să-mi fie cunoscut.

Domnule director acesta este un document public, din moment ce a ajuns să-l văd şi eu ca jurnalist. De asemenea observ, întrucât am documentul în faţa, că a fost trimis şi către instituţia dumneavoastră(Raportul este trimis către Consiliul Judeţean Suceava şi "Spre ştiinţă" Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional; Institutul Național al Patrimoniului; Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Suceava; Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor n.r.)

De când este acest raport?

Păi acest raport este făcut în urmă cu vreo 2, 3 luni, cam aşa.

Deci este un raport din ce lună?

Este un raport din, cred că luna august (Deşi aveam raportul în faţă, în care este menţionată luna mai 2011, am încercat să-mi întăresc convingerea că domnul director nu doar este la curent cu un act pe care ar fi trebuit să îl vadă în urmă cu şase luni, dar habar nu are despre ce vorbesc! n.r.) .

Trebuie să mă uit şi să-mi actualizez datele. Cine a făcut raportul, muzeul?

Raportul este făcut de către o comisie de specialişti restauratori din cadrul Departamentului de Monitorizare a Monumentelor Istorice, departament ce intră sub jurisdicţia Muzeului Bucovina. De asemenea documentul este semnat de domnul director al muzeului, Constantin Emil Ursu.

După ce-mi spuneţi în baza cărei legi muzeul face raport despre restaurările la monumente eu comentez raportul, da?

Aşadar nu doriţi să comentaţi problemele semnalate în raport ?

Deci, întrebarea este în baza cărei prevederi legale muzeul judeţean întocmeşte un raport despre restaurările de la monumentele UNESCO? Şi atunci eu comentez raportul. Da?

Da, nicio problemă. Vă mulţumesc.

Bun, asta este.

Patrimoniu, ultima preocupare a directorului Direcţiei de Cultură Suceava

Lăsând deoparte acuzele şi invectivele, directe sau indirecte, cărora preferăm să nu le răspundem, în cele două intervenţii ale sale, domnul Buzincu nu a spus absolut nimic despre starea de conservare a monumentelor UNESCO amintite de noi în articol. Singurul lucru pe care probabil l-a găsit după apariţia articolului nostru a fost raportul cu pricina, pe care îl apreciază ca pe undemers folositor, dar că instituţia pe care domnia sa o conduce este în posesia unor informatii mult mai numeroase, mai precise si mai detaliate. Urmând teoria formelor fără fond, cu mult mai cunoscută domniei sale din postura de conferenţiar universitar la Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării a Universităţii Ştefan cel Mare din Suceva, domnul Buzincu ne scrie în comentariu că deţine informatii mult mai numeroase, mai precise si mai detaliate decât raportul în cauză, dar nu ne indică nici măcar o altă problemă şi nici soluţii propuse de domnia sa. Altfel spus avem de-a face cu discursul demagogic, politicianist, plin de invective, prin care urmăreşte să scape cu imaginea nepătată, bine apretată, pentru o eventuală renumire în funcţie.

Se ştie că identificarea unei probleme este primul pas în rezolvarea ei şi ne bucurăm că, măcar după mai bine de jumătate de an, domnul director Aurel Buzincu a găsit peste un raport incomplet realizat de cei de la Muzeul Bucovina. De asemenea, ne bucurăm că identificat şi prevederile legale în baza cărora specialiştii restauratori, pe care noi i-am citat în tot articol apărut în revista Historia, au dreptul să întocmească astfel de documente.

Mai sperăm un lucru, şi anume ca profesioniştii, singurii agreaţi în discuţii de domnul director Buzincu, de la Ministerul Culturii şi nu numai, să înţeleagă faptul că poziţia pe care domnia sa, şi alţii ca dânsul, o ocupă în teritoriu este extrem de importantă în privinţa protejării patrimoniului naţional. Dacă faptul că nu este specialist în acest domeniu i s-ar putea în cele din urmă ierta domnului Buzincu, dezinteresul, nu.