Dezbatere Historia la Adevărul Live: Va anexa Rusia şi Transnistria sau va respecta acordul încheiat la Geneva?

Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a afirmat joi, vorbind despre solicitarea Transnistriei de integrare în Federaţia Rusă, că "oamenii trebuie să aibă dreptul să-şi decidă singuri soarta".

Pe de altă parte, situaţia din Ucraina se degradează de la o zi la alta. Dacă până recent doar în regiunile din estul Ucrainei militanţii pro-ruşi preluaseră controlul asupra centrelor regionale de decizie, de miercuri revoltele s-au extins şi în regiunile din sudul ţării în special în zona Odesa. Joi seara, Ministrul de Externe al Rusiei a declarat, în cadrul unei conferinţe de presă organizate după încheierea discuţiilor de la Geneva privind criza ucraineană, că „s-a ajuns la un acord pentru detensionarea situaţiei“.

Lavrov susţine că cei patru participanţi, Ucraina, Rusia, UE şi SUA, au fost de acord ca „grupurile ilegale să fie dezarmate“. În tot acest context care este strategia Moscovei în privinţa Ucrainei? Dar în ceea ce priveşte Republica Moldova şi Transnistria? La aceste întrebări, dar şi la multe altele, au răspuns Octavian Milevschi, cercetător independent în relaţii internaţionale, specializat în spaţiul postsovietic, şi Ciprian Plăiaşu, editor „Historia”, într-o ediţie Adevărul Live moderată de Ion M. Ioniţă.

Cât de real este progresul privind detensionarea şi ce înseamnă asta pentru Ucraina?

Octavian Mileschi: Pentru Ucraina înseamnă un Paşte liniştit. Probabil următorul obiectiv al Rusiei este 9 mai, ziua victoriei, unde ar putea încerca noi străpungeri.

Pe termen mediu, mi-e clar că SUA şi UE au încercat gestionarea Ucrainei din afară. De facto a fost de acord cu implicarea directă a Rusiei în federalizarea şi transformarea Ucrainei într-un stat, în cel mai bun caz, slab funcţional.

Dacă citim atent comunicatul acordului, nu se spune nimic despre Crimeea. De fapt, a fost legalizată anexarea Crimeei, nu se spune nimic nici despre retragerea totală a trupelor. Putin a şi recunoscut că trupele acelea sunt ruseşti, prin ceea ce nu a fost semnat. Ceea ce spune foarte multe despre încrederea pe care a acumulat-o Putin în ultimele săptămâni sau luni.

Iarăşi, nu se spune nimic despre agresiunea Rusiei, deşi toată lumea vorbea de o invazie. Nu se spune nimic nici despre păstrarea integrităţii teritoriale a Ucrainei.  

Acum vedem că obiectivele lui Putin au fost atinse;Ucraina devine un stat care depinde de vecinul său, Rusia a anexat pur şi simplu Crimeea, s-ar putea ca Ucraina să fie divizată, iar Moscova ar putea interveni direct şi să decidă.

Dar ce a câştigat Ucraina şi cei care voiau ca Ucraina să se orienteze spre lumea vestică?

Manuel Stănescu: Dacă ne uităm în secolele din urmă, istoriile Ucrainei şi a Rusiei se îngemănează foarte mult. Să nu uităm că Pactul Ribbentrop-Molotov a fost unul din care Ucraina a câştigat foarte mult. După părerea mea, Rusia dă o lovitură de imagine, iar faptul că nu se mai vorbeşte de Crimeea este ca şi cum ne bucurăm că a rămas doar Crimeea şi că nu a năvălit şi mai mult în ţară. Genul acesta de abordare a occidentului îmi aduce foarte puternic de per interbelică.  Modalitatea asta de a gândi a Rusiei este greşită.

Din punct de vedere al politicii externe, nu s-a schimbat foarte mult. Am observat încă din anii 2000 că în Rusia s-a început o recuperare a mişcării albe, inclusiv de la nivel central.. Faptul că Rusia are acest gen de politică nu este întâmplător.

Dacă ne întoarce în timp şi vorbim despre statul ucrainean, lucrurile au fost extrem de tulburi. Ei au încercat să-şi creez o identitate, dar nu au reuşit, iar istoria a venit mereu peste ei. Teritorii importante au ajuns acum Ucraina, deşi a fost ulterior devastată de război pentru că marile campanii s-au desfăşurat în acea zonă şi voiam să facem o rememorare a acestor campanii pe care şi România le-a desfăşurat în teritoriul Ucrainei de acum, al URSS-ului de atunci.

Octavian Milevschi (prin Skype), istoricul Manuel Stănescu şi Ciprian Plăiaşu FOTO David Muntean 

Ciprian Plăiaşu:România a intrat în război pentru Basarabia şi Bucovina. Iar apoi au continuat războiul dincolo de Nistru, pe teritoriul Ucrainei. Ucraina a fost afectată de război şi nu doar l-a dus, atunci când au mers armatele române şi germane şi au avut campanii victorioase până au ajuns la Stalingrad, dar vedem că efectiv că tot războiul a fost dus mai mult pe teritoriul ucrainean. Dacă ne întoarcem puţin în urmă, acelaşi teritoriu a fost devastat şi controlat de Stalin prin foamete şi aranjat astfel încât populaţia existentă să fie împrăştiată. Lucrurile au stat în aşa fel încât toată populaţia a fost atât de mult amestecată, încât nu-şi mai găseşte identitatea.

S-a stabilit destinul Ucrainei la Geneva ca  stat-tampon între cele două mari blocuri de putere?

Octavian Milevschi:La o primă analiză, aş compara  ce s-a întâmplat ieri la Geneva cu încheierea procesului Munchen. Însă, până la urmă, este doar o analogie. Procesul nu este terminat. Doneţkul nu are mare miză fără Kiev. Ce-şi doreşte Rusia este dacă nu Ucraina întreagă, cel puţin centrală, estică şi de sud. Ce s-a întâmplat ieri a fost doar un armistiţiu, aş spune. Denotă şi slăbiciunea Vestulul.

Noi avem o traumă naţională, se numeşte Ribbentrop-Molotov. Este în ADN-ul naţional, însă după ce a suferit Ucraina în războiul mondial, înainte de aceasta foamea din `33-`34, războiul civil, cred că nu mai putem să vorbim despre artificialitatea Ucrainei la fel cum nu putem să vorbim despre artificialitatea Poloniei şi a altor state din regiune. Ce avem noi nevoie este să avem o Ucraină cât mai stabilă şi mai integră, fiind că fără Ccraina nu avem nici Moldova. Liniştea relativă din Moldova se datorează integrităţii Ucrainei.

Vorbeam despre traumele îngrozitoare prin care ucrainenii au trecut, mai puţin cunoscute pentru publicul larg. Vorbim despre importanţa anului 1914, care trebuie legat de 1989. Acest secol al extremelor repreprezintă începutul şi sfârşitul unui ciclu:cu două războaie mondiale, cu teroarea bolşevică, teroarea nazistă, cu crime îngrozitoare la adresa unor mari popoare, holocaustului şi aşa mai departe. 1914-începutul primului Război Mondial – Ucraina este teatru de război şi atunci între Austroungaria şi Rusia, Imperiul Ţarist de atunci. Pe urmă izbucneşte revoluţia bolşevică, iar Ucraina este teatrul de luptă între roşii şi albi, pe urmă foametea care omoară câteva milioane de oameni, invazia nazistă. Lucrurile par să se ţină lanţ şi ieşind dintr-o asemena traumă, este evident că orice stat  are dificultăţi uriaşe în a-şi stabili un destin.

Manuel Stănescu: Sunt două planuri paralele. Pe de-ao parte putem vorbi de determinismul istoric, dacă Crimeea aparţine de Ucraina sau de Rusia din punct de vedere cultural-istoric şi putem vorbi şi de dreptul internaţional, de faptul că Ucraina era un stat cu graniţe bine stabilite, recunoscut de puterile internaţionale.

Faptul că ucraina afost atacată şi un teritoriu i-a fost rupt este fără tăgadă. Îngrijorător este cums e raportează europenii la această situaţie.

Şi putem face o analogie şi cu `38, când Hitler ia Austria, nimeni nu spune nimic, pe urmă ia toată Cehia şi Slovacia.

Octavian Milevschi: Un element care nu se găseşte în `38 este neutralizarea morală a Germaniei. Comportamentul împăciuitor al Germaniei de astăzi se datorează şi discursului rusesc despre nazism-fascism. Orice ieşire publică se face referinţă la fascismul ucrainean, sponsorizat de Vest. Atunci când cineva de la Moscova spune asta, în Germania apare un sentiment al culpei faţă de greşelile şi crimele comise în al Doilea Război Mondial şi apare un comportament de respingere. Putin înţelege foarte bine acest lucru.

Rusia are o abilitate specială de a specula sentimentul de culpă al Germaniei faţă de Rusia, dar Germania a uitat că cel puţin în egală măsură este vinovată şi faţă de Ucraina şi că cele mai mari tragedii s-au petrecut pe teritoriul Ucrainei. Acest capitol trebuie închis şi de clasa politică germană şi rusă. 

Manuel Stănescu: Putin îşi dă seama că lipsit de aportul Germaniei, diplomaţia europei este foarte subţire lşi foarte uşor de manevrat.

Şi oricum nu face faţă diplomaţia europeană fără Sttaele Unite. Asta s-a văzut clar în momentul înc are SUA au ale obiective strategice şi alte interese majore, e clar cpă UE nu a putut singură să facă faţă.

Manuel Stănescu: UE este într-o criză de identitate în prezent, ceea face face uşor pentru Rusia să puncteze.

Octavian Plăiaşu:Aceste reveniri ale Rusiei s-au terminat rău, ne arată istoria. Când Rusia a revenit în al Doilea Război Mondial am pierdut Basarabia, în 1812, Bucovina şi am primit şi un regim extrem de nociv care ne-a adus înapoi în timp. Şi România etse în zona statelor-tampon.

Manuel Stănescu:România este într-o zonă strategică în care trebuie să aleagă foarte clar.

Octavian Mileschi:Putin, în discursul către naţiune, a menţionat despre „Novorusia”, Noua Rusie, adică Rusia care a început să fie consturită de Ecaterina cea Mare, care a consturit Odessa şi care a transformat tot acest spaţiu aflat acum sub semnul întrebării şi care este disputat de Rusia.

Ce interese are Rusia acum, mai ales după ce Putin a spus că va studia cererea transnistrenilor de a recunoaşte independenţa statului de facto?

Octavian Milevschi:Parcursul nu mi-e clar la acest moment pentru că nu există o legătură directă.

Pe hartă nu s-a schimbat Rusia prea mult, nu are un acces mai mare la Transnistria acum cinci, şase, zece luni în urmă. Transnistria este în aceeaşi situaţie şi financiară, şi economică, chiar dacă Moldova se asociază treptat în Europa, iar începând cu data de 29 aprilie vor putea circula liber în UE. La Chişinău, la oficiul pentru paşapoarte, de unde transnistrenii îşi pot lua paşapoarte moldoveneşti, coada s-a triplat deja, ceea ce este un semnal calr pentru Moscova că trebuie să facă ceva.

Rusia a contracarat cu propunerea de a deschide consulate la Comrad. Transnistria are o extensie aici care duce la Găgăuzia.

Găgăuzia este una dintre popoarele mici şi recunoscătoare imperiului. Ei au fost invitaţi să populeze sudul Basarabiei în 1812, au fost aduşi de generalul ţarist Inzov. Unii spun că găgăuzii se trag din pecenegi, iar alţii spun că se trag din slavii turcizaţi. Ei vorbesc un fel de turcă veche. În secolul XIX nu au pus prea multe probleme şi se înscriu în logica de populare a Novorusiei. Acum avem 160.000 de găgăuzi în Rep mold şi aprox 30.000 în Ucraina. Este o populaţie pe care Rusia va şti să o folosească pentru a dezbina Republica Moldova şi Ucraina.

În ceea ce priveşte Transnistria, Rusia a obţinut maximul din ceea ce se putea fără a avea şi intervenţie militară şi nici recunoaşterea ca entitate independentă. 

Putin susţine că are dreptul să trimită armata în Ucraina, dar „speră“ că nu trebuie să o facă

Vladimir Putin a afirmat că „speră foarte mult“să nu fie nevoit să trimită armata rusă în Ucraina, afirmând că, din punctul său de vedere, singura soluţie pentru puterea de la Kiev este „dialogul" şi nu folosirea forţei, care duce ţara spre „haos", relatează Mediafax. „Doar prin dialog, proceduri democratice şi nu prin folosirea forţelor armate, a tancurilor şi avioanelor poate fi restabilită ordinea în ţară", a declarat Putin, în direct în cadrul tradiţionalei sesiune de întrebări din partea cetăţenilor. „Consiliul Federaţiei ruse (Camera superioară a Parlamentului) a acordat preşedintelui dreptul de a folosi forţele armate în Ucraina. Sper foarte mult să nu fiu obligat să recurg la acest drept", a declarat liderul de la Kremlin.

Atenţie la Odessa!

Totuşi, şeful Centrului politic-militar de investigaţii de la Kiev, Dmitri Tîmciuk, susţine că în regiunea Donbass, se hotărăşte soarta Ucrainei, iar Kremlinul a început să acţioneze treptat prin scoaterea de sub controlul Kievului a regiunilor din Ucraina.Tîmciuk mai spune că regiunea Doneţk se vrea a fi a doua Crimee, iar în timp ce toată atenţia Kievului va fi îndreptată spre estul ţării, Moscova ar putea acţiona în regiunea Odesa inclsuiv cu ajutorul celor 2 000 de militari din forţele speciale ruse care au ajuns în regiunea transnsitreană, iar astfel Ucraina ar putea pierde teritorii din sudul ţării.

Probabil că autorităţile ucrainene ştiu acest lucru deoarece plajele din Odesa sunt pregătite pentru o eventuală invazie de pe mare. Grănicerii ucraineni au început să sape tranşee şi să instaleze arici contra tancurilor. Potrivit presei din Ucraina, acestea acţiuni au loc pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial.