Autor 1964 vizualizări


Când l-a chemat pe Ion Antonescu pentru a forma un nou guvern, Carol al II-lea se gândea că generalul îi va salva și tronul. Regele se afla într-o situaţie disperată, dar nu avea în vedere să renunţe la putere. În vara lui 1940, România pierduse Basarabia, Bucovina de Nord, Ţinutul Herţei, Ardealul de Nord și se pregătea să cedeze și Cadrilaterul. Pentru Carol al II-lea nu erau motive suficiente pentru a renunța la domnie. 

Ion Antonescu nu avea de gând ca, odată chemat la conducere, să-și joace rolul pentru ca mai târziu să fie înlăturat. Generalul își dorea puterea pentru el, și nu pentru altcineva. Așa că, între 4 și 6 septembrie 1940, se derulează la Palatul Regal drama sau melodrama, ţinând cont de episoadele de plâns patetic ale suveranului, debarcării lui Carol al II-lea. Dictatura regală a lui Carol este înlocuită de dictatura militară a lui Antonescu. 

Discutăm despre evenimentele din septembrie 1940 şi consecințele lor, la „Dezbaterile Historia”, live pe Facebook „Historia” şi „Adevărul”, cu istoricii Manuel Stănescu și Dorin Stănescu. O emisiune moderată de Ion M. Ioniţă, redactor-şef Historia.