Despre fake news, numai de rău
Fenomenul ştirilor false nu este unul nou. A fost folosit din cele mai vechi timpuri pentru a crea haos şi neîncredere, pentru a submina adversari. Ceea ce diferă în prezent, este tehnologia care aduce cea mai mare schimbare de la inventarea tiparului încoace.
Sigur că ziarele, radioul şi televiziunea au schimbat, la rândul lor, lumea. Dar, civilizaţia construită pe tipar occidental în ultimele secole a ştiut să găsească mijloacele pentru a face din media un spaţiu responsabil sau cât mai responsabil cu putinţă. Apele s-au separat de foarte multă vreme în două, presa de calitate şi presa tabloidă. Oamenii au ştiut ce citesc, ce este ştire şi ce este senzaţionalism. Normele jurnalismului adoptate de presa mainstream au adus prestigiu, cititorii fiind convinşi că nu greşesc dacă acordă credibilitate publicaţiilor din zona quality.
Aşa au funcţionat lucrurile o lungă perioadă de timp. Revoluţia digitală a creat însă un cu totul alt peisaj. Fiecare utilizator de smartphone a devenit un om mult mai informat, asta e cert, dar nu şi mai bine informat. Mulţi sunt, de fapt, mult mai bine dezinformaţi. Din două cauze. Prima, oricine postează orice îi trece prin cap. Umberto Eco spunea că idiotul satului a căpătat voce în comunitate şi mai este şi ascultat. A doua, grupuri organizate răspândesc în mod sistematic ştiri false sau parţial false urmărind diferite scopuri, de cele mai multe ori scopuri politice. Pentru cei care au analizat foarte atent oportunităţile pe care le oferă tehnologia a devenit clar că posibilităţile de manipulare a oamenilor sunt în acest moment nelimitate. Organizaţii şi state care vor să influenţeze opţiunile populaţiei dintr-o altă ţară, pot să o facă.
Oamenii primesc informaţia direct, fără a mai avea timp să verifice ceea ce este adevărat şi cea ce nu. Pe de altă parte, oamenii înşişi oferă prin activitatea pe care o au pe reţelele de socializare informaţiile necesare pentru a li se descoperi preferinţele, temerile, gradul de pregătire, apartenenţa la un grup etnic, politic au social. Ulterior, subiectul primeşte acea informaţie selectată după profilul său psihologic. Rezultatele sunt spectaculoase.
Două mari procese electorale, în două democraţii consolidate ale lumii, Marea Britanie şi Statele Unite, au fost influenţate de campaniile din mediul online. În Marea Britanie, promotori Brexit-ului au câştigat folosind din plin ştirile false în domeniile cele mai sensibile pentru mulţi alegători, imigraţia, pierderea locurilor de muncă, repatrierea fondurilor cu care ţara contribuie la Uniunea Europeană. Ulterior, s-a văzut că cea mai mare parte a afirmaţiilor taberei Brexit pe aceste teme erau false. În Statele Unite, ştirile false au vizat decredibilizarea candidatului democrat şi prezentarea într-o lumină cât mai favorabilă a candidatului republican, ale cărui teme de campanie au vizat ca şi în cazul Brexitului, imigraţia, locurile de muncă ameninţate de străini şi luarea ţării înapoi. În mod oficial, autorităţile americane au acuzat o putere străină, Rusia, că s-a amestecat în influenţarea electoratului american, fapt fără precedent în istorie.
Devine evident că societăţile democratice occidentale nu au fost pregătite să se apere în faţa acestui tip de ameninţare care ţine de sfera războiului hibrid. Decât a cuceri militar şi economic un teritoriu este mult mai simplu şi mai puţin costisitor să obţii practic acelaşi lucru prin manipularea populaţiei. Orice avans tehnologic a avut potenţial benefic şi potenţial distructiv. A depins de modul în care societatea a înţeles să folosească noile tehnologii. De data asta, ştirile false şi manipularea în masă vor fi extrem de greu de controlat.
