Autor 3866 vizualizări


„Mona Lisa”, „Cina cea de Taină” sau „Omul vitruvian”, toate sunt repere culturale în istoria artei și toate sunt semnate de Leonardo da Vinci. În spatele acurateții cu care acesta reprezenta pe pânză lucrurile din realitate, ar fi stat un defect de vedere, conform unui studiu publicat în jurnalul JAMA Opthalmology. 

Se crede că da Vinci ar fi suferit de exotropie intermitentă, o formă de strabsim divergent, în care ochiul tinde „să fugă” spre exterior. Doar 1% din populație suferă de această afecțiune, conform aceluiași jurnal medical, iar faptul că era intermitentă i-ar fi permis geniului renascentist să treacă de la folosirea ambilor ochi la a folosi doar unul (vedere monoculară), relatează Adevărul.

Christopher Tyler, autorul studiului, de la School of Health Sciences of City, University of London, a analizat șase creații de-ale pictorului- două portrete, două picturi în ulei și două sculpturi-, despre care acesta ar fi lăsat în scris că îi reflectă chipul. Astfel, Tyler a comparat aliniamentul ochilor în aceste opere, ajungând în cele din urmă la diagnosticul menționat mai sus.

Da Vinci nu este însă singurul dintre marii artiști care ar fi lăsat dovezi conform cărora ar fi suferit de afecțiuni ale ochilor, Rembdrandt, Picasso sau Degas aflându-se în aceeași situație.

„Prezența exotropiei, mai ales dacă era intermitentă, probabil a contribuit la abilitatea excepțională a lui da Vinci de a captura spațialitatea pe pânze”, scrie Tyler în studiul său.

Persoanele care prezintă strabism pot dezvolta o vedere monoculară, nu binoculară, ceea ce înseamnă că cei doi ochi sunt folosiți separat, efectul fiind creșterea câmpului vizual și percepția profunzimii.

""