Autor 2339 vizualizări


Criza economică începută în America în 2008 crapă în Europa în această vară toridă a lui 2015. După ce s-a întâmplat cu Grecia, Europa nu va mai la fel, chiar și în ipoteza fericită că se va ajunge la o soluție de compromis.

Mișcarea radicală anti-sistem a căpătat prin referendumul din Grecia o bază solidă și un lider în persoana premierului Tsipras. El are potențialul de a deveni noua figură emblematică a nemulțumiților din lumea întreagă, a celor marginalizați de gobalizare, a categoriilor dezavantajate de lumea în care trăim. Mișcarea Tsipras are toate ingredientele pentru a prinde la mase. Liderul grec comunică bine, știe să-și promoveze imaginea, aparițiile sale în cămașă cu mânecile suflecate au devenit deja un brand. Mica Grecie care înfruntă de una singură finanța mondială este o imagine în fața căreia este greu să reziști. Mai ales că rezonează atât de mult cu istoria glorioasă a rezistenței și sacrificiului orașelor state grecești confruntate cu invazia perșilor de acum 2500 de ani.

Deși economia Greciei reprezintă doar 2% din PIB-ul Uniunii Europene, asta nu înseamnă că lucrurile nu pot da repede în clocot. Europa a ajuns la un punct critic. Germanii se întreabă, pe bună dreptate din punctul lor de vedere, de ce trebuie să plătească pentru o țară care nu reușește să se alinieze unor reguli finaciare de bază, prima dintre ele fiind onorarea datoriilor. Grecii nu înțeleg de ce nu primesc o reducere a datoriilor, din moment ce este evident că nu mai pot să plătească.

Clivajele de mentalitate, dar și cele economice dintre nordul și sudul continentului devin din ce în ce mai evidente. În condiții de criză, apar actorii politici din afara sistemului care încearcă să întoarcă situația în favoarea lor. Este o lege a istoriei Europei. Crizele economice adânci aduc la suprafață forțele extremiste, de stânga sau de dreapta. Este fenomenul la care asistăm. Țări vechi ale democrației se confruntă cu creșterea naționalismului, a atitudinilor anti-europene, a mișcărilor care propun revenirea la realități ale secolului trecut.

Discursul de acest tip este popular și dificil de combătut. Analizând epoca, istoricii de peste ani vor putea să înțeleagă unde au fost greșelile, dacă lucrurile vor ajunge să meargă prost. Ei vor avea avantajul că vor scrie după ce lucrurile se vor fi întâmplat. Cei care decid soarta Europei de azi nu au acest avantaj. Mergem în necunoscut.

Mergem în necunoscut.