Cum mi-am petrecut puciul de la Moscova
Ce făceam acum 20 de ani, la prăbuşirea URSS? Abia terminasem Politehnica din Bucureşti şi mă întorsesem în oraşul meu, Roman, cu gândul să încep ceva. Promoţia mea a fost prima care nu a mai primit celebrele “repartiţii în producţie” la terminarea facultăţii.(Cine ştie cum ar fi decurs viaţa mea dacă m-aş fi trezit trimis cine ştie pe unde, cu obligaţia de a rămâne pe loc cel puţin trei ani, că aşa suna legea…).
Tocmai intrasem reporter la ziarul local, “Romanul liber”, cred că de vreo câteva zile, doar. Ziarul avea drept patron pe cineva care avea să ajungă, peste ani, celebru în România – dar cine puitea bănui asta atunci? Este vorba despre Sorin Ovidiu Vântu, care de-abia se ridicase drept principalul afacerist al micii urbe de la confluenţa Siretului cu Moldova.
În dimineaţa de 19 august, tocmai mă pregăteam să plec la redacţie când am auzit la radio comunicatul. Era clar, conservatorii preluaseră puterea sau, în orice caz, erau pe cale să o facă.
La redacţie, feţe prelungi. Îmi amintesc că în micuţul birou al redactorului şef se afla Sorin Vântu – obişnuia să petreacă la ziar măcar o oră-două, în fiecare zi. Pe vremea aceea, sediul redacţiei era într-o căsuţă din mijlocul grădinii zoologice a oraşului, iar fereastra de la biroul redactorului şef dădea fix spre ţarcul unui muflon imperturbabil, ceea ce conferea întregii situaţii o undă de umor absurd. Dar în acea dimineaţă, Sorin Vântu nu prea avea chef de glume. Părea îngrijorat, probabil se temea pentru viitorul afacerilor lui…
În birou mai erau Adrian, administratorul ziarului şi, dacă memoria nu-mi joacă o festă, Gelu Teodorescu, sociolog, asociat al lui Sorin Vântu şi colaborator al ziarului, viitor director al INSOMAR . Bineînţeles, se discuta situaţia politică, iar Adrian, un tip cu umor, a încercat să mai înveselească atmosfera:“Sorine, la o adică, eu şi Gelu tot scăpăm, că suntem cadrişti vechi. Dar tu… nu ştiu…”, spuse Adrian, care înainte de revoluţie lucrase prin structurile locale ale UTC. Sorin, însă, nu gustă deloc gluma şi se încruntă şi mai rău.
