Autor 2366 vizualizări


UNESCO a inclus tehnica fabricării tradiționale a covorului turkmen în patrimoniul cultural imaterial al umanității și a subliniat importanța sa de „semnal de identitate şi de unitate culturală”.

„Tehnica şi cunoştințele asociate sunt transmise în cadrul familiei şi viabilitatea tradiției este asigurată de membrii comunității”, au declarat reprezentanții UNESCO, potrivit Agerpres.

Ţesute doar de către femei din lână de oi „sardjin”, o rasă locală, „covoarele sunt folosite în acelaşi timp pentru a acoperi podelele, dar şi ca decorațiuni, iar covoare speciale sunt de asemenea țesute pentru a marca naşterile, căsătoriile şi ritualurile de doliu şi de rugăciune”.

În Turkmenistan, o țară deşertică din Asia Centrală, mult timp populată doar de triburi nomade, covorul înseamnă mult mai mult decât un simplu element de decor. „Întinde-ți covorul şi îți voi citi sufletul”, spune un vechi proverb turkmen.

Încă din secolul al XIII-lea, exploratorul venețian Marco Polo (1254-1324) le sublinia frumusețea: „Cele mai fine şi cele mai frumoase covoare din lume sunt fabricate aici”.

Covoarele turkmene sunt expuse la fiecare ceremonie publică, indiferent că este vorba despre inaugurarea unei gări în plin deşert sau despre ziua națională. În capitala țării, Ashgabat, Muzeul Național al Covoarelor expune peste 2.000 de exemplare.

Acest articol a fost publicat în numărul 216 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei în perioada 15 ianuarie-14 februarie 2020, dar și în format digital pe paydemic.com.

 Cumpără Acum


 Cumpără Acum