Comisia Europeană face un cadou neașteptat mișcărilor separatiste europene
În timp ce opinia publică internațională și majoritatea liderilor Uniunii Europene și-au focalizat atenția asupra momentului în care Marea Britanie și-a anunțat, într-un final, mult așteptata decizie de a declanșa procedura pentru ieșirea din blocul comunitar, Comisia Europeană, prin prim-vicepreședintele Frans Timmermans a făcut o mișcare total neașteptată, a cărei mediatizare a lipsit cu desăvârșire și care, pe termen lung, poate genera probleme grave Uniunii Europene în integralitatea ei, poate chiar mai grave decât Brexitul, putându-se ajunge chiar la implozia blocului comunitar.
Jocurile periculoase ale lui Frans Timmermans care pot arunca în aer Uniunea Europeană
Despre ce anume este vorba? Domnul Frans Timmermans a acceptat, ieri, 29 martie, înregistrarea de către Comisia Europeană a 9 din cele 11 propuneri ale proiectului de inițiativă cetățenească europeană, intitulat “Minority Safepack - one million signatures for diversity in Europe” inițiat de UDMR, prin Kelemen Hunor, și FUEN, cu sprijinul Budapestei, a cărei esență se referă la faptul că problematica minorităților naționale trebuie avută în vedere de forul comunitar de aici înainte, cu toate că tratatele de bază ale UE nu conferă atribuții în acest domeniu instituțiilor europene. Dimpotrivă, dintotdeauna poziția UE, până la domnul Timmermans, a fost aceea că actele normative referitoare la drepturile minorităților sunt exclusiv apanajul statelor membre UE, țin de suveranitatea acestora și sunt suficient de bine reglementate în legisilația internațională, în principal în cea generată de Consiliul Europei.
Dar oare care sunt motivele pentru care Frans Timmermans a acceptat să joace acest joc? Deși nu vrem să cădem în capcana ipotezei că Federația Rusă încearcă să submineze peste tot și prin toate mijloacele viitorul și coeziunea Uniunii Europene, nu putem să nu remarcăm câteva asocieri interesante, care vor face, probabil, cititorul să se gândească a doua oară când va auzi de Minority Safepack. De exemplu, cum veți putea citi mai jos, inițiativa elaborării Minority Safepack a fost luată în cadrul congresului Uniunii Federative a Naționalităților Europene (FUEN) care s-a ținut, în anul 2012, la...Moscova. Unii din membrii Comitetului de initiativă care și-au asumat proiectul reprezintă regiuni din Uniunea Europeană care militează pentru autonomie sau independență (precum Luis Durnwalder, guvernatorul provinciei autonome Tiroul de Sud sau Kelemen Hunor), un subiect atât de îndrăgit de Federația Rusă, și prin intermediul căruia a reușit să submineze, din interior, autoritatea unor sate (vezi recentul caz al Ucrainei).
De altfel, prin cancelariile occidentale circulă zvonul, care nu poate fi privit, însâ, cu titlu de certitudine, că FUEN, în esența sa, este o construcție susținută de Federatia Rusă. Declarativ, FUEN este finanțat de un alt stat care militează fățiș pentru segregare etnică, și anume de Ungaria. Interesant este și faptul că Frans Timmermans, persoana care a decis că Uniunea Europeana poate da curs unei solicitări ce excedează tuturor tratalor care au stat la baza constituirii forului comunitar nu este străin de interacțiuni cu Federația Rusă. De exemplu, conform wikipedia, prim-vicepreședintele Comisiei Europene a deținut, la începutul anilor 90, pentru mai multi ani, o funcție în Ambasada Olandei din Federația Rusă, acolo fiind probabil și locul în care a învățat să vorbească fluent această limbă, așa cum tot wikipedia mentionează.
Cum ar putea afecta această decizie viitorul Uniunii Europene? Deși mai sunt mulți pași de făcut până la momentul transpunerii unor prevederi în legislația europeană, așa cum veți vedea mai jos, principalul pericol ce ar putea rezulta din implementarea ICE Minority Safepack rezidă în legiferarea unor așa-zise norme suplimentare de protecție a drepturilor minorităților naționale, în domeniul lingvistic, educațional, mass-media, dar mai ales în ceea ce privește politicile regionale, care pe termen lung pot genera situații precum: statuarea de facto a limbilor minoritare drept limbi oficiale, în pofida prevederilor constituționale a statelor membre UE, instituirea unor mecansime de monitorizare, la nivelul UE, asupra modului în care înțeleg să acționeze pentru protejarea intereselor minorităților națonale, fapt care contravine suveranității statelor membre. Mai mult, se creează premize de discriminare vădită a sute de milioane de cetățeni europeni sub pretextul asigurării accesului minorităților la fonduri europene (ca o paranteză, orice cetățean european poate beneficia de fonduri europene, dacă liderii comunității din care face parte au curajul și capacitatea administrativă să acceseze acele fonduri).
Deși România nu ar trebui să se teamă de un asemenea lucru, în condițiile în care legislația noastră este mai mult decât permisivă la adresa minorităților naționale, fiind dați mereu ca exemplu în UE, există posibilitatea ca unele decizii ale forului comunitar, cu titlu obligatoriu, să genereze chiar situații de infringement la adresa unor state membre și astfel, să le oblige să acționeze, de la Bruxelles, în domenii în care până acum decizia era una suverană (suntem curioși cum vor reacționa Franța sau Grecia, state care nu recunosc existența minorităților naționale...). Un scenariu și mai pesimist poate conduce la impunerea de către UE a unor decizii care să conducă, pe termen scurt si mediu, la recunoașterea unor forme de autonomie teritorială în statele membre, avănd la bază etnia, aspect care nu va produce decât deservicii UE, în condițiile în care o Europă superdivizată si fărâmițată nu servește intereselor locuitorilor ei....sau poate servește intereselor unui prieten din est...
Pentru cine este interesat de istoria Minority Safepack, precizăm că ideea utilizării acestui mijloc pentru aducerea în discuție, la nivelul Uniunii Europene, a problematicii minorităților nationale a apartinut conducerii UDMR si FUEN decizia elaborării proiectului fiind adoptată la congresul FUEN din Moscova din 2012. Ulterior, proiectul a fost depus, spre validare, la Comisia Europeană în vara anului 2013, forul european respingând propunerea sub argumentul că părți ale propunerii nu sunt de competența sa. Nemulțumiti de decizia Comisiei Europene, inițiatorii proiectului au atacat decizia la Curtea de Justiție a Uniunii Europene din Luxemburg, de partea lor alăturându-se Ungaria, iar de partea CoM România si Slovacia. Instanța de la Luxemburg a dat câștig de cauză inițiatorilor Minority Safepack, în motivare fiind argumentat faptul că reprezentanții Comisiei Europene nu au motivat suficient de explicit argumentele respingerii inițiativei. Spre surprinderea tuturor, Frans Timmermans a decis că nu e nevoie să fie făcut recurs la decizia instanție internaționale de judecată (dând astfel dovadă de non-combat într-o speță în care trebuia să reprezinte interesele Comisiei Europene), acceptând, după cum am văzut, marea parte a solicitărilor inițiatorilor. Întra-adevăr, jocurile sunt departe de a fi încheiate, în condițiile în care de acum înainte pentru a deveni operațională, Minority Safepack va trebui să fie susținută de cel puțin 1 milion de semnături din cel puțin 7 state membre ale Uniunii. După această etapă destul de dificilă, ea va fi analizată, din nou, pe fond, de Comisia Europeană care poate fi sau nu de acord, pe fond, cu conținutul prevederilor din document, ulterior forurului european revenindu-i sarcina realizării unor proiecte normative care să fie discutate și asumate de Parlamentul European.
Sursă: http://europa.eu/rapid/press-release_IP-17-776_en.htm
