Autor 9172 vizualizări


În România s-a învăţat foarte bine sportul de a da vina pe Istorie pentru tot ceea ce nu ne convine. E societatea măcinată de corupţie? O fi, zice imediat vreun înţelept. Dar, ni se trage de la turci. Din cauza lor am ajuns aşa, ce să-i faci! Suntem săraci şi înapoiaţi economic? Tot stăpânirea turcească e de vină. Noi stăteam în calea furtunii şi Occidentul construia catedrale.

Aceiaşi înţelepţi se bat concomitent cu pumnul în piept, mândri că Ţările Române n-au fost niciodată paşalâc, spre deosebire, vezi Doamne, de Ungaria, care a fost ocupată de-a binelea. Pentru oricine se uită pe o hartă e evident că drumul de la Istanbul la Viena trece mai degrabă pe la Belgrad şi pe la Budapesta decât pe la Târgovişte şi pe la Suceava, dar asta e altă poveste.

Iată că istoria nu ne poartă ranchiună şi ne rezervă surprize plăcute.

Charles, Prinţ de Wales, moştenitorul coroanei britanice, se declară urmaş al lui Vlad Ţepeş, susţinând o campanie mediatică fără precedent de promovare a Transilvaniei şi a României. Filmul „Wild Carpathia”, difuzat de Travel Channel, a fost urmat de articole în presa europeană, care a descoperit brusc frumuseţi fără seamăn într-o Românie populată până deunăzi numai de cerşetori şi de hoţi.

Dezvăluirea în faţa Europei a unei alte feţe a României rămâne un merit al Prinţului Charles. Au încercat şi alţii de pe la noi, cheltuind milioane de euro pentru campanii de promovare pe care nu le-a crezut nimeni.

Angajamentul Prinţului Charles în apărarea modului de viaţă tradiţional din satele transilvănene vine într-un moment în care şi traiul oamenilor, şi satele lor sunt ameninţate să se schimbe definitiv. Adevărul dureros este că zonele cărora li se dedică moştenitorul coroanei Regatului Unit au suferit o catastrofă demografică în ultimii 20 de ani. Saşii au plecat aproape în totalitate. În parte, au fost vânduţi de Ceauşescu în RFG, iar după 1989 au emigrat în masă, atraşi de viaţa mai bună din Germania abia reunificată. Satele, bisericile din piatră, fortificaţiile, şcolile au rămas părăsite. Multe s-au părăginit. Iar noi toţi care beneficiem de acest imens patrimoniu l-am lăsat de izbelişte. Din păcate, pe nemţi nu-i mai putem aduce înapoi. Comunitatea nemţilor plecaţi din România în Germania este de peste 600.000 de oameni. Dacă i-am fi avut acum în ţară!

Dar istoria nu se construieşte cu „dacă”. Acum pleacă şi românii-români. Şi satele noastre se depopulează, şi şcolile noastre rămân pustiite, şi porţile noastre sunt străjuite de bătrâni, tot mai puţini cu fiecare an.

Până la urmă, Prinţul Charles ne spune că trebuie să ne implicăm până nu e prea târziu. În definitiv, istoria nu este a monumentelor, nici a documentelor, nici a cronicilor. Istoria este a oamenilor, a oamenilor vii. Ardeleanul Charles, Prinţ de Wales şi, iată, urmaş al Basarabilor, este unul dintre ei.

 

 

Istoria ne rezervă şi surprize plăcute