Centenarul „Convenţiei de alianţă defensivă între Republica Poloniei şi Regatul României”, sărbătorit la Iași
În ziua de 3 martie 2021 se împlinesc 100 de ani de la semnarea „Convenţiei de alianţă defensivă între Republica Poloniei şi Regatul României”, prima alianță regională de securitate realizată de statul român după Marele Război. Evenimentul va fi sărbătorit la Iași, unde se va desfășura conferința „Centenarul încheierii convenției de alianță defensivă între România și Polonia 3 Martie 1921 – 3 Martie 2021”.
Conferința de la Iași este organizată de Statul Major al Apărării, prin Filiala Iași a Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”.
Aşezarea geografică şi implicaţiile geopolitice ale spaţiului baltic şi pontic, unde s-au ciocnit de-a lungul veacurilor mari imperii din vest şi est, au creat premisele unui destin relativ comun pentru România şi Polonia.
Destinul celor două naţiuni a cunoscut o apropiere firească la sfârşitul Primului Război Mondial, când ambele au reuşit să realizeze idealul naţional aproape simultan:după trei dezmembrări în secolul al XVIII-lea şi o luptă constantă în plan cultural, diplomatic şi militar, Polonia redevine stat suveran şi independent la 11 noiembrie 1918, statul român desăvârşindu-şi unitatea naţională la 1 decembrie 1918. Graniţa comună consfinţită atunci este una simbolică, a destinului care forma din cele două ţări întregite o barieră între comunism şi Europa, unde teama de noua ideologie creată de Lenin se naşte în frământările revoluţionare ale anilor 1918-1921; în felul acesta, premisele unei colaborări strânse sunt create. România recunoaşte independenţa statului polonez, în mod oficial, la 17 ianuarie 1919, iar trupele române participă la eliberarea Pocuţiei (colţul de sud-est al Galiţiei), revendicată de ucraineni şi polonezi, deopotrivă. Colaborarea militară a fost urmată de una în plan diplomatic, delegaţiile polonă şi română sprijinindu-se reciproc în timpul Conferinţei de Pace de la Paris (1919-1920).
Relaţiile diplomatice bilaterale au fost stabilite la 9 februarie 1919, la nivel provizoriu. La 16 iulie 1919, guvernul de la Bucureşti a decis trimiterea unei legaţii la Varşovia, condusă de Alexandru Florescu în calitate de trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar. Misiunile diplomatice au fost ridicate la rang de ambasadă relativ târziu, în mai 1938.
La 3 martie 1921 s-a semnat la Bucureşti „Convenţia de alianţă defensivă între Republica Poloniei şi Regatul României”, precum şi „Convenţia militară”. Esenţa defensivă a alianţei a fost definită în articolul 1:„Polonia şi România se angajează să se ajute reciproc în cazul în care una dintre ele ar fi atacată, fără provocare din partea sa, la frontierele sale orientale actuale”. Parte integrantă a „Convenţiei politice”, „Convenţia militară”, semnată de generalii Constantin Christescu şi Tadeusz Rozwadowski, şefii celor două State Majore, specifica ansamblul de măsuri iniţiat în condiţiile în care teritoriile celor două state, separat sau concomitent, suportau agresiuni în părţile răsăritene. Era prevăzut, pentru fiecare ţară în parte, şi în raport cu proporţiile agresiunii, cuantumul trupelor operative: 14 divizii de infanterie şi două divizii de cavalerie, care trebuiau să fie concentrate în 18-24 zile de la decretarea mobilizării generale. În privinţa exercitării comandamentului, prevalase punctul de vedere al părţii române:fiecare armată acţiona sub comandament propriu, iar în cazul în care situaţia strategică impunea ca unităţi dintr-o armată să opereze în zona celeilalte, ele erau plasate sub ordinele acestui din urmă comandament.
Alianţa cu Polonia reprezenta pentru România un element esenţial în sistemul de alianţe menit să garanteze integritatea teritorială a ţării; în consecinţă, prelungirea alianţei politico-militare într-o manieră care să ofere permanent soluţii în cazul unei posibile agresiuni sovietice era o necesitate. Cu prilejul unei vizite în România, la Sinaia, în septembrie 1922, mareşalul Jòzef Pilsudski, întrebat despre cum se vede la Varşovia alianţa cu România, declara că „alianţa inimilor este reprezentată, de la Marea Baltică la Marea Neagră, de un singur popor cu două drapele”.
