Autor 5095 vizualizări


Cea mai mare construcţie din epoca bronzului a fost descoperită la situl de la Lăpuş, în urma cercetărilor efectuate de specialişti în ultima campanie. Ei au arătat că este vorba despre o clădire în care se organizau ritualuri funerare, fiind vorba despre cea mai mare clădire din această epocă descoperită în sud-estul Europei (dimensiuni de 23×12 metri). Descoperirea vine după cea de-a cincea campanie de săpături arheologice la situl de la Lăpuş. Echipa de la Muzeul de Istorie şi Arheologie, care a lucrat în parteneriat cu specialişti de la Universitatea Ludwig-Maximilians – Munchen a prezentat, miercuri, rezultatele a încă patru săptămâni de excavări şi cercetări.

Descoperirea este foarte importantă, având în vedere atât dimensiunea clădirii, cât şi elementele descoperite acolo, care oferă informaţii despre activităţile localnicilor de acum 3.000 de ani. “Presupunem că aici ocupaţia principală era mineritul, şi nu agricultura. Solul este foarte slab, şi aşa a fost şi atunci. Credem însă că ei făceau schimb cu minereu contra alimente”, a precizat Carola Metzner-Nebelsick.

“Situl este unic în sud-estul Europei şi este cel mai mare din această regiune. Este chiar mai mare decât biserica din localitate”, a precizat cercetătoarea germană. De asemenea, specialistul a mai arătat că aici “nu era o casă de locuit, ci aici aveau loc ritualuri funerare. Ca şi în prezent, când moare cineva, oamenii se adună la un loc şi mănâncă împreună. Aşa se întâmpla şi atunci”, a mai spus ea.
Potrivit celor din echipa de cercetare, se pare că lăcaşul a fost distrus de trei ori şi tot de atâtea ori a fost reconstruit.

Vasele folosite, distruse ritual

De asemenea, o descoperire importantă a fost faptul că vasele din care se mânca erau distruse ritualic, pentru a nu mai fi folosite şi a doua oară. În aceste condiţii, a fost descoperit un singur vas întreg. “Este cu atât mai important cu cât este singurul întreg, restul fiind distruse după folosire”, a mai arătat Carola Metzner-Nebelsick.

Viorel Rusu, directorul muzeului, a precizat şi el că au fost găsite cantităţi mari de vase de provizii, dar şi vase de gătit, pentru mâncat şi băut, dar şi ofrande animale. “Descoperirile constau din resturile arse ale ospeţelor. Au fost găsite resturi de seminţe de grâu carbonizate şi de strugure sălbatic. Analizele efectuate indică şi faptul că monumentul acum cercetat a fost realizat din lemn de stejar”, a spus el. Printre alte descoperiri importante se numară idoli de piatră unicat, mărgele de sticlă etc.

Minereuri din Maramureş, pentru Danemarca

Carol Kacso, un alt membru al echipei de cercetare, a arătat şi el că există dovezi clare ale practicării mineritului şi prelucrării metalelor, în urma analizelor de polen ce provin dintr-o turbărie din apropiere de Băiuţ. Se crede că minereuri din Transilvania, în special din Maramureş, ajungeau în Danemarca şi în ţările nordice, unde nu există astfel de zăcăminte.

Cercetatorii sunt de părere că cea mai bună analogie a descoperirilor de la Lăpuş se află la Micene, datând dintr-o perioadă aproximativ contemporană. Descoperirile de la Micene aparţin unor complexe palaţiale, în timp ce cele de la Lăpuş au legătură cu ritualul mortuar. Se mai crede că oamenii care au realizat construcţiile monumentale au fost stăpâni peste importantele bogăţii ale subsolului zonei.

Din echipa de cercetare au făcut parte prof. dr. Carola Metzner-Nebelsick şi soţul ei, prof. dr. Luis D. Nebelsick, dr. Carol Kacso, Bogdan Bobana, dr. Franz Herzig. De asemenea, au participat studenţi şi doctoranzi din Germania, Polonia, România şi Cehia.


Pentru video, click aici http://www.emaramures.ro/Video-Maramures/Video.aspx?VideoID=7975