Autor 11269 vizualizări


Multe dintre poveștile și basmele pe care le cunoaștem cu toții sunt mai vechi decât se credea până acum, precedând apariția limbilor europene moderne și chiar marile religii ale lumii. Acestea sunt concluziile celor mai recente cercetări în domeniu, anunță Discovery News.

Aceste descoperiri, publicate recent în publicația Royal Society Open Science, sugerează că poveștile populare au influențat de fapt vechile scrieri din mitologia greco-romană, Biblia și alte scrieri religioase. Totodată, ele neagă ipotezele potrivit cărora majoritatea basmelor tradiționale își au originile în perioada modernă. 

Versiuni ale unor povești precum Frumoasa și Bestia, Rumplestiltskinsau Jack și vrejul de fasoleexistă dinaintea apariției multor limbi europene moderne precum engleza, germana, rusa sau franceza, și au circulat probabil într-o limbă foarte veche, acum dispărută, din care s-au dezvoltat toate aceste limbi. Aceasta este teoria lui Jamshid Tehrani de la Universitatea din Durham. „Este foarte greu să pui date precise pentru astfel de lucruri, dar ne gândim la perioada de acum 4000-6000 de ani”, a mai declarat Tehrani. 

Tehrani și Sara Graça da Silva, cercetătoare portugheză, au studiat 275 de basme indo-europene, întrebându-se dacă acestea erau mai degrabă comune cu populații apropiate, înrudite, sau cu populații îndepărtate. Au testat dacă gradul de răspândire al acestor basme ar putea fi prezis pe baza apropierii geografice a populațiilor sau a similitudinilor dintre limbile acestora. 

Scufița Roșie,  ilustrație din 1881

Scufița Roșie, ilustrație din 1881

Procesul le-a permis cercetătorilor să separe basmele care circulau între grupuri vecine (prin migrații sau negoț) de basmele moștenite de grupuri cu strămoși comuni. Au ajuns astfel la un număr de 76 de basme a căror răspândire ar putea fi explicată prin moștenirea comună. În continuare, cei doi au pus pe hartă aceste basme, analizându-le în legătură cu evoluția limbilor indo-europene, pentru a vedea cât de vechi sunt ele. 

Una dintre cele mai vechi povești, spun ei, este Fierarul și Diavolul, în care un fierar își vinde sufletul diavolului (sau unui spirit malefic) pentru puterea de a suda orice materiale. Fierarul își folosește apoi puterea pentru a-l lega pe diavol de un scaun/copac, eliberându-l doar cu condiția că-și va putea păstra sufletul. 

Potrivit lui Tehrani, această poveste datează din Epoca Bronzului.

Această descoperire contribuie la rezolvarea unei vechi dileme istorice. Se credea că limbile indo-europene datează dinaintea dezvoltării metalurgiei, dar acum cercetătorii nu mai sunt atât de siguri. „Am putea folosi informația păstrată în poveștile populare pentru a extrapola alte trăsături ale societăților vechi precum credințele religioase, ideile morale, normele de gen etc.”, a spus Tehrani. 

Cenușăreasa,  ilustrație din anul 1900

Cenușăreasa, ilustrație din anul 1900

Graça da Silva adaugă că multe dintre primele astfel de basme populare au ca personaje animale. Unul dintre ele, intitulat „Animalele recunoscătoare”, spune povestea unor animale care îl ajută pe erou după ce acesta le-a salvat. În majoritatea variantelor acestei povești, animalele îl ajută pe erou să câștige afecțiunea unei prințese.

Dat fiind că multe povești vorbesc despre căsătorii și copii, se crede că femeile au creat o parte dintre aceste vechi basme populare. Ulterior, ele ar fi fost rescrise de bărbați, astfel încât poveștile au devenit un fel manuale de comportament, reflectând așteptările culturale ale societății. De aceea, spre exemplu, personajele feminine negative sunt adeseori reprezentate ca fiind urâte și lacome.

Jack Zipes, profesor la Universitatea din Minnesota, expert în problema originilor și evoluției basemlor, a declarat despre cercetările lui Tehrani și Graça da Silva că ele demonstrează că originile poveștilor populare și ale basmelor pot fi într-adevăr trasate până la societățile foarte vechi, folosind metode filogenetice folosite de biologi. „Munca lor poate servi drept fundament pentru studiile care cercetează de ce au apărut anumite basme, cum au fost diseminate și răspândite și de ce continuăm și astăzi să spunem aceleași povești, chiar dacă prin modalități diferite.”

În privința farmecului acestor povești, Tehrani crede că el se datorează, în parte, accentului pus pe magie și miracole. „Cred că oamenii de pretutindeni au fost întotdeauna fascinați de ființe și obiecte cu puteri speciale, fie că e vorba de vrăjitori sau cavaleri jedi, oglinde magice sau mașini ale timpului”, a spus el. În plus, aceste povești reflectă dihotomii perene:Bine și Rău, Corect și Greșit, Pedeapsă și Recompensă, Bărbat și Femeie, Moral și Imoral etc. a adăugat Sara Graça da Silva.

""