„Apostolii Epocii de Aur“, episodul #1: Scurt dicţionar de servilism
Îi putem numi canaliile din jurul Ceauşeştilor, primii adulatori, subordonaţii unei dictaturi cu două feţe:Nicolae şi Elena Ceauşescu. Sunt cei care au construit soclul unor lideri prea alienaţi ca să mai înţeleagă ceva din ţara pe care o conduceau. O să-i numim „Apostolii Epocii de Aur“ şi o să vi-i arătăm dezgoliţi, în plinătatea slugărniciei care i-a ţinut în viaţă şi în putere. În fiecare săptămână, în „Weekend Adevărul“.
Pe 22 decembrie ’89, umbla în cămaşă de noapte pe peluza palatului din strada Primăverii, de la numărul 50. Avea minţile rătăcite. De puţin timp, se mutase acolo, într-o anexă a palatului, la etajul I. Era vizitată doar pentru fotografii şi strângeri de mână oficiale, pentru că figura ei avea caracter oficial. Ea nu mai ieşea niciunde. Se mai ducea duminică dimineaţa la Biserica „Naşterea Maicii Domnului“ din Dorobanţi, peste drum pe Liceul „I.L. Caragiale“, dar atât. Căuta împăcare. Acceptase, dar nu înţelesese niciodată de ce trebuia să trăiască în locul acela, între oamenii aceia pe care, deşi îi iubea cum ştia ea, le nesocotea obiceiurile şi le căuta fără succes, în puţinele cuvinte pe care i le adresau, ceva familiar, vechi, de-al său. Înainte, îşi mai consuma cuvintele în compania moşului de la parter, Andruţă, cumpărându-i prietenia cu ceva ţuică. Dar bătrânul se dusese la Domnul. Iar ea rămăsese singură în acest palat. Prizonieră într-un palat. Nu avea, de fapt, nimic din ceea ce i se spunea că are. Era singură şi neputincioasă.
Pe 22 decembrie ’89, era văzută ultima dată umblând de capul ei. Era în cămaşă de noapte şi bolborosea ceva fără sens, plimbându-se pe peluzele palatului. Servitorii angajaţi s-o îngrijească au dus-o atunci la spital. „Se bănuieşte că pacienta de la urgenţă era sub un oarecare tratament, dar în momentul descoperirii ei era părăsită“, scria „România liberă“ pe 29 decembrie. Peste câteva zile, s-a stins. Rămăsese captivă smintelii care-i pusese stăpânire pe gânduri. N-a aflat niciodată despre soarta copiilor săi.
