Autor 2604 vizualizări


Constituția din 1923 a fost unul dintre cele mai importante documente din istoria interbelică a României. Sancționată și promulgată de regele Ferdinand I pe 28 martie 1923, ea a fost publicată o zi mai târziu în Monitorul Oficial, devenind actul fundamental în baza căruia funcționau instituțiile statului român.

Nu a fost o muncă ușoară și lipsită de incidente. Nici după vot lucrurile nu au fost pe placul tuturor. Deși consfințea principiul separației puterilor în stat (legislativă, executivă și judecătorească) noua Constituție a fost vehement criticată de o parte importantă a spectrului politic românesc, susținut de unele publicații printre care și „Adevěrul“. Motivul: jurnaliștii importantului cotidian considerau că unele articole ale legii supreme conțineau germenii sugrumării libertății presei.

În alcătuirea ei, ea este un amalgam din cele mai curioase contraziceri. Pe când pe deoparte cuprinde reacționara dispoziție a unei restrângeri a libertății presei, care coincide cu suprimarea acesteia, ea înregistrează pe de altă o adevărată revoluțiune în materie de proprietate, căci îi refuză garanțiile esențiale și lasă cale liberă complectei sale desființări. Pe când în materie de libertate individuală lasă cale liberă tuturor abuzurilor, ea rezolvă una dintre cele mai mari și mai grele probleme, o problemă care a tulburat timp de o jumătate de secol viața noastră publică și a murdărit-o și falsificat-o în așa chip, în cât nici în clipa în care capătă o soluțiune legală, nu contenește a ameți spiritele, a alimenta patimile și a oferi ocaziune de a se agita, pescuitorilor în ape tulbure. Vorbim de chestiunea evreiască“, se arată în articolul de fond al cotidianului „Adevěrul“ din 28 martie 1923, care va fi publicat integral, într-o nouă ediție de colecție, luni, 26 martie 2018, la prețul de 3,49 de lei, alături de ziarul „Adevărul“.



""