Abu Bakr al-Baghdadi, liderul ISIS, ucis într-un raid efectuat de aviația rusă?

Autor 6549 vizualizări


Ministerul Apărării din Rusia a anunțat vineri că este posibil ca liderul grupării teroriste ISIS (Statul Islamic), Abu Bakr al-Baghdadi, să fi fost ucis într-un raid efectuat de aviația rusă la 28 mai într-o suburbie din sudul orașului Raqqa.

La sfârșitul lunii mai, armata rusă a eliminat la periferia sudica a Raqqa o serie de înalți comandanți ai Statului Islamic, precum și aproximativ 30 comandanți de nivel mediu și 300 de luptători de rând, potrivit unui comunicat al ministerului, citat de Agerpres.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a refuzat să comenteze anunțul făcut anterior de Ministerul Apărării rus. Peskov a spus că subiectul legat de al-Baghdadi ține de competența Ministerului Apărării, îndemnând presa să ceară precizări acestuia.

La rândul său, ministrul de externe rus Serghei Lavrov, citat de RIA, a declarat că Rusia, deocamdată, nu are ”o confirmare de 100%” a informației despre eliminarea liderului Statului Islamic, Abu Bakr al-Baghdadi.

De asemenea, coaliția internațională antijihadistă, condusă de SUA, a anunțat vineri că nu poate să confirme dacă Abu Bakr al-Baghdadi a fost sau nu ucis. 

Regele Mihai I s-a născut la Castelul Foișor din Sinaia în ziua de 25 octombrie 1921, ca Principe al României. S-a stins din viaţă la 5 decembrie 2017, la reşedinţa sa din Elveţia – în chiar anul în care se împlinesc nouă decenii de la urcarea sa pe tron. Avea 5 ani şi 9 luni în iulie 1927, atunci când i-a succedat bunicului său, Regele Ferdinand Întregitorul.

Şi câte nu s-au întâmplat de-atunci – o viaţă cu înălţimi, dar şi cu multe, multe prăbuşiri, căci ultimul rege al României a fost contemporan cu destinul zbuciumat al Europei în ultima sută de ani.

Acesta este, deci, un dosar „Historia” cu vocaţie recuperatoare: adună, unul după altul, toate capitolele existenţei celui de-al patrulea rege al României, şi mai cu seamă cele despre care se ştie mai puţin: anii 1944-1947, care conduc spre abdicarea forţată, coordonatele procesului de urmărire între 1948 şi 1990 – căci Securitatea nu l-a scăpat niciun moment din vedere pe regele exilat, ştergerea din istorie, în România comunistă, şi mai apoi demonizarea. Şi întoarcerea, în 1992, precedată şi urmată de un şir de reveniri ratate. Şi apoi discursul ca o moştenire, din octombrie 2011: „Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere”.