Autor 3964 vizualizări


Ion Dobran, ultimul as al aviației române care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, a murit la vârsta de 102 ani, anunță Fundaţia „Erou căpitan aviator Alexandru Şerbănescu“.

Generalul Ion Dobran s-a născut la 5 februarie 1919, ca fiu al lui Constantin Dobran, jandarm rural la Vrănești, jud. Muscel (azi Văleni Podgoria, jud. Argeș), și al soției sale Maria.

A fost absolvent al Liceului Militar „Mihai Viteazul” din Târgu-Mureș (promoția 1939) și al Școlii de Ofițeri de Aviație din București (promoția 1941). Imediat după absolvire, sublocotenentul Ion Dobran a mers la Centrul de Perfecționare a Zborului de la Ghimbav, Brașov, unde, după o instruire de opt luni, a fost brevetat pilot de vânătoare.

După brevetare, a fost încadrat la celebra Flotilă 1 Vînătoare de la Pipera, aflată sub comanda vulcanicului Mihail Romanescu, zis Leul. A devenit camarad al unor aviatori care deja se remarcaseră în luptele din Basarabia și de la Odessa: Nicolae Polizu-Micșunești, Constantin Bâzu Cantacuzino, Horia Agarici, Lucian Toma, Tudor Greceanu, Ioan Di Cesare, Ioan Milu, Andrei Rădulescu și mulți, mulți alții.

A fost încadrat în Grupul 9 Vânătoare, care nu s-a aflat pe front în 1942. Din august 1943, după ce a făcut trecerea pe avionul Messerschmitt 109 G la Tiraspol, sublocotenentul Dobran a fost trimis în Uniunea Sovietică, unde Grupul 9 Vânătoare a înlocuit Grupul 7 Vânătoare, din aceeași flotilă.

Din august 1943 și până în mai 1945, cu excepția unor zile de permisie, s-a aflat permanent pe front, îndeplinind 340 de misiuni la inamic, în timpul cărora a susținut 74 de lupte aeriene și a doborât 11 avioane adverse. A fost doborât de trei ori, scăpând cu viață fără a fi rănit.

A fost ultimul as al aviației române de vânătoare aflat în viață și, de asemenea, a fost ultimul aviator aflat în viață, pe Terra, care în cel de-al Doilea Război Mondial a doborât avioane sovietice, americane și germane.

Talentul de aviator a fost dublat, în mod fericit, de talentul de scriitor. Orice pasionat de istorie a aviației militare române știe că Ion Dobran a publicat, după 1990, la Editura Modelism, jurnalul pe care l-a ținut în timpul celor trei campanii la care a luat parte: Frontul de Est, Apărarea Teritoriului Național și Frontul de Vest. Sunt pagini care conțin date istorice unice despre cum s-a văzut războiul din cabina avionului Messerschmitt 109 G.

După război, Dobran a rămas în cadrul aviației militare până în 1952, când a fost scos din armată pentru că era veteran al Frontului de Est. S-a angajat ca muncitor la Uzina „Timpuri Noi”, București, unde s-a calificat ca strungar. După zece ani, în 1962, a devenit șef birou, tehnician I la Secția Aprovizionare materiale feroase, în cadrul aceleiași uzine.

În 1966, într-o perioadă de relaxare politică, a fost reprimit în aviație, dar la cea utilitară. După un an, a devenit pilot de linie la TAROM și a efectuat curse interne și internaționale la manșa unor aeronave Iliușin Il-14. Pensionat la limită de vârstă la 1 noiembrie 1973, a avut o scurtă revenire în activitate, în anii 1975-1976, ca inspector principal de navigație în cadrul Companiei TAROM.

A fost decorat cu numeroase ordine și medalii, cele mai importante fiind:

Ordinul „Steaua României” cu spade și panglică de Virtute Militară, în rang de Ofițer;
Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, în rang de Ofițer;
Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, în rang de Cavaler;
Ordinul „Coroana României” cu spade și panglică de Virtute Militară, în rang de Cavaler;
Ordinul „Leul Alb” (Cehoslovacia).

Foto sus: Generalul Ion Dobran, la împlinirea vârstei de 100 de ani (foto: Bogdan Pantilimon / MAPN)