Autor 10975 vizualizări


Unul dintre cei mai importanţi agenţi secreţi ai Aliaţilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Nancy Wake, a murit duminica la Londra, la vârsta de 98 de ani. Nancy, cunoscută în lumea spionilor drept White Mouse (soarecele alb), a participat la rezistenţa franceză si apoi a coordonat actiuni de sabotaj impotriva trupelor naziste de ocupatie timp de mai bine de patru ani.

Nancy Wake a murit duminică, într-un spital din Londra, cu câteva zile înainte de a împlini vârsta de 99 de ani, pe 30 august. Pentru o perioadă, ea s-a aflat în fruntea listei celor mai căutate persoane de Gestapo.

"Nancy Wake a fost o sabotoare şi o spioană magnific de eficientă", a declarat, luni, premierul australian Julia Gillard.

Wake "era o femeie înzestrată cu un curaj şi cu resurse excepţionale, ale cărei realizări îndrăzneţe au salvat vieţile a sute de persoane din forţele aliate şi au contribuit la sfârşitul ocupaţiei naziste din Franţa", a mai spus aceasta.

Nancy Grace Augusta Wake, cunoscută sub numele de cod Helene şi Witch, s-a născut în 1912 în Wellington, Noua Zeelandă. Primii ani din viaţă i-au fost marcaţi de evenimente ce i-au modelat caracterul. La 16 ani a fugit de acasă şi s-a angajat ca asistentă medicală folosind banii câştigaţi pentru a călători la New York şi la Londra. Ulterior a lucrat ca jurnalist în Paris

În 1939 a cunoscut un industriaş francez Henri Edmond Fiocca cu care s-a căsătorit, tânărul cuplu stabilindu-se în Marsilia. Aici îi prinde invazia nazistă a Franţei din 1940.

Imediat dupa căderea Franţei, Nancy a început să acţioneze drept curier pentru mişcarea de rezistenţă pentru ca mai târziu să i se alăture direct acesteia. Talentul ei de a se ascunde i-a adus din partea naziştilor porecla de “Şoarecele alb”, aceasta reuşind să scape din situaţii cât se poate de periculoase. Într-o lume a spionajului şi a contraspionajului, Nancy a fost nevoită să părăsească Marsilia atunci când reţeaua de rezistenţă din care făcea parte a fost tradată. A trebuit să îşi lase în urmă soţul şi să plece în Toulouse, unde a fost arestată pentru a fi eliberată patru zile mai târziu. A luat apoi calea Spaniei pentru a ajunge într-un final în Marea Britanie. Cât despre soţul lăsat în urmă, Nancy a aflat ulterior că acesta ar fi fost torturat şi ucis de către Gestapo, în august 1943, în urma refuzului de a dezvălui unde se afla soţia sa.

Împreună cu soţul ei, Nancy Wake a ajutat mulţi evrei să fugă în Spania, iar apoi a fugit ea însăşi în Marea Britanie, în anul 1943, pentru a lucra în cadrul diviziei de operaţiuni speciale.

Cu ocazia unei vacanţe în regiunea franceză Vienne, în 1933, Nancy Wake spunea că a văzut evrei înlănţuiţi, legaţi de o roată şi biciuiţi de soldaţi. "Când am părăsit oraşul, ne-au luat fotografiile. A fost prima mea experienţă cu Hitler", spunea Nancy.

În Marea Britanie s-a alăturat forţelor SOE, care au paraşutat-o în 1944 înapoi în Franţa ocupată devenind persoana de legatura dintre Londra şi trupele maquis, ajungând să conducă în cele din urmă în jur de 7 000 de luptători/sabotori împotriva forţelor germane. Curajul deosebit i-a adus numeroase distincţii din partea guvernelor aliate:Medal of Freedom, Medaille de la Resistance şi Croix de la Guerre.
 

După război, ea s-a întors în Australia şi apoi s-a mutat în Marea Britanie, unde s-a căsătorit cu un ofiţer din armata britanică, în 1957, John Forward. Cuplul s-a mutat apoi în Australia, unde a trăit până la moartea lui Forward.

Revenită în Marea Britanie, Nancy Wake a spusk înainte de a muri, că doreşte ca cenuşa să îi fie împrăştiată deasupra oraşului Montluçon din Franţa, unde a luptat în anul 1944.