Autor 3496 vizualizări


Lideri politici scunzi precum Adolf Hitler sau Napoleon au fost mereu suspectaţi că agresivitatea lor şi dorinţa de a cuceri tot mai multe teritorii rezidă dintr-un complex de inferioritate faţă de bărbaţii înalţi.

Aşa-numitul „sindrom al piticului” sugerează că persoanele scunde simt nevoia să îi domine prin agresivitate pe cei cu o înălţime mult mai mare. Conform unei carţi publicate de primarul Londrei, prim-ministrul Regatului Unit în cel de-al Doilea Război Mondial, Winston Churchill, ar fi suferit şi el de „sindromul piticului”, notează The Telegraph.

Boris Johnson scrie că liderul britanic a dorit să demonstreze la maturitate că poate face lucruri măreţe, asta după ce în timpul şcolii era mereu jignit din cauză că era scund. Neavând mai mult de 1, 70 metri înalţime, Winston Churchill nu a jucat în echipa de fotbal a şcolii şi nici cricket, unul dintre cele mai populare sporturi din Albion. Mai mult decât atât, fostul premier britanic are o amintire mai puţin plăcută atunci când a fost nevoit să fugă în pădure după ce colegii săi de şcoală au început să arunce cu mingi de cricket în el.

În adolescenţă, Winston Churchill îi trimite mamei sale o scrisoare prin intermediul căreia îşi exprimă frustrarea cu privire la înălțimea acestuia, precum şi dorinţa de a-şi depăşi propria condiţie. „În multe feluri am fost un laş la şcoală, dar acum nu există ambiţie mai mare pentru mine decât să fiu recunoscut pentru curajul meu”, scria Churchill.

Fostul premier britanic şi-a arătat ulterior curajul prin participarea ca tânăr ofiţer în teatrele de război din întreaga lume. Boris Johnson notează de asemenea că bravura lui Churchill nu era o simplă mască, ci adevăratul său spirit.

La fel precum Hitler sau Stalin, şi Churchill era înzestrat cu un orgoliu foarte mare, însă spre deosebire de cei menţionaţi la început, fostul premier britanic era capabil şi de compasiune, mai scrie Boris Johnson.

""