Autor 1855 vizualizări


Astăzi se împlinesc 104 ani de când o nouă armă a fost înființată în cadrul Armatei Române, arma Vânătorilor de Munte. Pentru a marca această aniversare , Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției un amplu material despre vânătorii de munte și a prezentat uniforma de general de divizie de vânători de munte ce a aparținut generalului Leonard Mociulschi. 

Redăm postarea Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”: 

„Astăzi se împlinesc 104 ani de când o nouă armă a luat ființă în armata noastră, arma vânătorilor de munte. Nașterea acestei noi arme a fost semnată prin Ordinul Nr. 294 din 3/16 noiembrie 1916 al Marelui Cartier General care stipula transformarea Școlii de Schiori din București în Corpul Vânătorilor de Munte, corp ce ar fi trebuit să aibă în organizare trei batalioane, fiecare cu câte trei companii. Adunarea și organizarea acestui corp, s-a făcut în cazarma Regimentului 4 Roșiori «Regina Maria» ce își avea sediul nu departe de unde muzeul nostru se regăsește în momentul actual. Pe 29 decembrie 1916/ 9 ianuarie 1917, corpul, între timp redislocat la Târgu Neamț, a fost transformat într-un singur Batalion de Vânători de Munte, însă cu forțe sporite, fiind împărțit în cinci companii de pușcași, două companii de mitraliere și o secție de telegrafie fără fir. Cu această organizare, vânătorii de munte au participat la luptele anului 1917, bătându-se la Târgul Ocna, Măgura, Cireșoaia și Coșna.

Al doilea război mondial va găsi această armă cu patru brigăzi mixte, transformate ulterior în divizii, ce au luptat în mai toate campaniile majore în care a fost implicată Armata Română din Bucovina până în Crimeea și Caucaz, apoi din Transilvania de Nord și Crișana, până în Munții Metaliferi slovaci, Carpații Albi și Podișul Boemiei.

La campaniile celui de-al doilea război mondial vom face și noi referire în rândurile ce urmează mai jos și, după cum sperăm că v-am obișnuit deja, vom vorbi despre piese ce se află în patrimoniului Muzeului Militar Național.

În cadrul sectorului de istorie militară contemporană, printre obiectele ce fac referire la istoria celei de-a doua conflagrații mondiale, se află și o uniformă de vânători de munte ce poartă gradele de general de divizie. Această uniformă a aparținut generalului Leonard Mociulschi, ofițer a cărui carieră a fost strâns legată de această armă, ajungând până la funcția de comandant al Corpului Vânătorilor de Munte în anul 1945. Uniforma a fost donată de către urmașii marelui comandant în anul 2007.

În expunere, putem observa bereta și vestonul ce, în sine, constituie piese de interes, nu doar din cauza importanței celui care le-a purtat, ci și din punct de vedere uniformologic și faleristic.

În primul rând putem să observăm bereta de vânători de munte. Din anul 1930, dată la care se introduce aceasta în uz, înlocuind pălăria alpină, de inspirație italiană, bereta kaki a fost una emblemele acestei arme. Aceasta poartă ca însemn semnul de armă, cetina de brad ce reproduce literele V.M., aceasta fiind folosită în acest mod din anul 1919. Interesant este faptul că soarele de general lipsește iar cetina se află pusă direct pe materialul fond, nu pe o pastilă verde-vânător, culoarea de armă. Astfel, această beretă putea să fie disimulată ca fiind a oricărui alt ofițer sau subofițer, trupa purtând bereta simplă.

La fel de simplu este și vestonul. Acesta este, la origine, un veston de trupă sau de școală militară, model 1923, modificat ulterior. Gulerul este răsfrânt și încheiat printr-o copcă, pe aripile acestuia fiind așezate petlițele de general, în uz din anul 1930. Pe umeri sunt cusuți epoleți simpli, peste care este aplicat galonul de general cu broderia în ramură de stejar și tresele de grad. Două trese, începând cu anul 1912, indicau gradul de general de divizie. Tot pe epoleți se regăsește cetina V.M., semnul de armă cum îl denumim noi astăzi. În perioada respectivă, puține arme purtau semne la epoleți, vânătorii de munte fiind una dintre acestea. Restul armelor erau definite prin culoarea de la petlițe, semnul aflându-se în pajura de la caschete sau pe nasturi, centuri de ceremonie, capace de leduncă etc. Pe epoleți erau purtate, de obicei, cifrele specifice ale fiecărei unități în parte, dacă unitatea avea un asemenea însemn. Având acestea în vedere, nu trebuie să ne mire faptul că regăsim această cetină pe epoleți de general.


Sub epoletul stâng putem vedea furajera Ordinului Steaua României. Această furajeră a fost introdusă în anul 1931 și avea șnurul în culorile panglicii ordinului, în acest caz albastru și roșu. Mai existau furajere pentru ordinele Mihai Viteazul și Virtutea Aeronautică cât și pentru Medalia Virtute Militară, fiecare fiind realizată în culorile panglicilor decorațiilor respective. Dreptul de purtare al furajerei se oferea tuturor membrilor unei unități al cărui drapel fusese decorat cu una dintre decorațiile respective. Dreptul se putea acorda în virtutea unui brevet special și putea fi conferit și celor care făcuseră parte din unitatea respectivă la momentul pentru care unitatea era decorată, dar nu mai făceau parte ulterior.

Pe pieptul stâng, se observă baretele de decorații. Având în vedere ordinele și medaliile aici prezente, putem trage concluzia că uniforma a fost purtată la finele campaniei din 1945. Putem să recunoaștem, în ordinea dispunerii: Ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a, Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a, Ordinul Mihai Viteazul cu spade clasa a III-a, Ordinul Coroana României cu spade și panglică de Virtute Militară în grad de ofițer, Ordinul Steaua României în grad de ofițer pentru militari, Ordinul Coroana României cu spade și panglică de Virtute Militară în grad de comandor, Ordinul Steaua României cu spade și panglică de Virtute Militară în grad de comandor, Ordinul Steaua României cu spade și panglică de Virtute Militară în grad de cavaler, Ordinul Coroana României în grad de ofițer pentru militari, Ordinul Coroana României cu spade și panglică de Virtute Militară în grad de cavaler, Crucea de Război cu ramură de palmier (Rep. Franceză), Medalia Victoria în marele război pentru apărarea patriei (U.R.S.S.), Semnul onorific pentru 25 ani de serviciu, Medalia Avântul Țării, Medalia Crucea comemorativă a Războiului 1916-1918 cu bareta Oituz, Crucea libertății cu spade în grad de cavaler (Finlanda), Semnul onorific pentru 40 ani de serviciu, Medalia Victoria, Medalia Peleș și Medalia Centenarul nașterii Regelui Carol I.

Pe mâneca stângă mai putem vedea Însemnul de Bun schior. Acesta este reprezentat printr-un schiu înaripat brodat pe o pastilă de postav verde-vânător. Broderia fiind din fir lucitor auriu arată statutul de bun schior. Dacă aceasta era doar din mătase galbenă ar fi arătat doar calitatea de schior a purtătorului. Acest însemn a fost introdus în anul 1920 și era acordat tuturor celor care primeau această calificare.

Văzând toate cele mai sus prezentate, nu putem decât să vă invităm să ne treceți pragul, pentru a putea vedea în persoană această valoroasă uniformă din colecția noastră cât și alte obiecte nu mai puțin valoroase!” (Articol de dr. Emil Boboescu)