Autor 1821 vizualizări


În urmă cu 146 de ani, leul a devenit moneda naţională a Principatelor Române, pe al căror teritoriu circulau până la acea dată în jur de 80 de monede străine, precum napoleonul, galbenul austriac, ducatul olandez, piastrul, rubla sau francul.

Pe 22 aprilie 1867 s-a promulgat prima lege monetară prin care s-a stabilit că moneda naţională este leul, iar diviziunea sa se numeşte banşi este egală cu a suta parte din leu. 

"Pierzând jus monetae, ca urmare a regimului dominaţiei otomane, Principatele Române au devenit un spaţiu deschis pentru pătrunderea unui număr foarte mare de monede străine", se arată într-o prezentare susţinută de Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), în 2010.

Românulşi romanatul, primele propuneri pentru denumirea noii monede

Primele negocieri pentru baterea unei monede naţionale au avut loc după venirea pe tronul Principatelor Unite a lui Alexandru Ioan Cuza.

În 1859, Victor Place, consulul francez la Iaşi a negociat, în numele guvernului român, baterea unei monede naţionale care să aibă aceeaşi valoare cu cea a francului francez. Denumirea primilor bani româneşti a stârnit numeroase dezbateri, variantele luate în calcul fiind românul, după modelul francez (francul), statul reuşind să obţină permisiunea unei bănci din Franţa pentru creditarea primei emisiuni.

Ulterior s-a stabilit un alt nume, acela de romanat, care era divizat în decime sau bani (a zecea partea dintr-un romanat) şi centime sau bănişori (a suta parte dintr-un romanat). Proiectul nu a fost însă finalizat deoare "Napoleon III nu a sprijinit până la capăt emiterea unei monede naţionale româneşti, deoarece nu dorea să provoace o reacţie ostilă a Imperiului Otoman", se arată pe pagina BNR.

Leul-ales ca să-i facă concurenţă thaleruluiolandez de argint

Discuţiile au fost realuate în timpul domniei lui Carol I. Denumirea de leu s-a ales pe fondul popularităţii thalerului olandez care avea pe revers un leu ridicat pe două labe. Thalerul avea o largă circulaţie e teritoriul Principatelor datorită relaţiilor comerciale dintre Imperiul Otoman şi Vestul Europei

La jumătatea secolului al XVII-lea, notorietatea thalerului era atât de mare încât în spaţiul balcanic acesta este confundat cu noţiunea de monedă. Cu toate că a ieşit din circulaţie în jurul anului 1750, talerul de argint intrase atât de bine în conştiinţa publică, încât românii au continuat să calculeze preţurile în această monedă. De aceea s-a decis ca leul să devină denumirea oficială a noii monede naţionale româneşti.

Thalerul olandez

"Moneda va avea pe o parte armele ţării şi pe alta indicaţiunea valoarei nominale şi anul", se arată în legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale din 22 aprilie / 4 mai 1867.

După promulgarea legii, s-au bătut monedele de aur de 5, 10 şi 20 de lei, monedele de argint de 50 de bani, 1 leu şi 2 lei şi monedele de cupru de 1, 2, 5 şi 10 bani.

"Monedele de aur şi de argint ale Franţei, Belgiei, Italiei şi Elveţiei fabricate după acelaşi sistem monetar se vor primi în ţară în toate casele publice deopotrivă cu moneda legală a ţării", se mai precizează în documentul promulgat în urmă cu un secol şi jumătate.

sursa:gandul.info

""