HISTORIA, Nr. 196, Mai 2018

Moartea, animată de războaie, nu are preferinţe, coasa ei seceră „democratic”. Nu contează cât de celebru sau valoros eşti: în faţa „văduvei negre” (înarmată nu numai cu o coasă, dar şi cu o... mască de gaze) suntem egali cu toţii.

Cam aşa s-ar putea rezuma povestea, tristă şi nedreaptă, a profesorului german Eduard Buchner, laureat al Premiului Nobel în anul 1907 şi decedat la 13 august 1917 la Focşani, în spatele frontului de la Mărăşeşti. Chimist cu reputaţie internaţională, a venit în România fără vreo necesitate aparentă. Decorat cu Crucea de Fier şi părinte al unui domeniu important al biomedicinei, al enzimologiei, maiorul Buchner îşi va găsi la noi sfârşitul ca urmare a rănilor provocate de schijele unei grenade româneşti.

Citeste revista in format digital
""