HISTORIA, Nr. 182, Martie 2017

Autocrația traversează ca un fir roșu întreaga istorie a Rusiei, de la Moscova primilor cneji care s-au emancipat de sub cnutul mongol, la Rusia imperială a Romanovilor sau la U.R.S.S.-ul atotputernicilor secretari-generali ai PCUS. Este atât de întipărită în mentalul colectiv rusesc, încât mulți analiști o consideră singura formă de guvernământ viabilă pentru un teritoriu atât de întins, de la Marea Baltică, la Oceanul Pacific, populat de națiuni de limbi și confesiuni extrem de diferite. Acum exact 100 de ani, acest model autocrat a fost pus în paranteza istoriei de surprinzătoarele evenimente revoluționare ale anului 1917. Pentru câteva luni, Rusia părea să urmeze un alt curs istoric, care ar fi dus-o spre o republică parlamentară de tip occidental. Această șansă istorică unică a fost ratată în urma unui puci militar dat de un grup restrâns de revoluționari de profesie din jurul lui Lenin, determinați și fără scrupule. Iar istoria a fost rescrisă de învingătorii bolșevici care au prezentat lovitura de stat din 25 octombrie 1917 drept adevărata Revoluție.