Leopoldina Bălănuţă, tragica doamnă a teatrului cu voce de înger: „Cea mai mare nefericire e să n-ai nevoie de cultură“

Figură mică, cu tunsoare pixie şi ochi arzători. Ochelari mari, rotunzi, cu lentilă groasă şi o voce caldă, timidă, invers proporţională cu ei. Părea un personaj tragic din operele greceşti, însă seriozitatea şi tristeţea îi dădeau un aer parizian. Leopoldina Bălănuţă a fost un artist de teatru complet. Nimeni nu ar putea să o descrie mai bine decât Emil Botta: „Poldi este o poezie pe care n-am apucat s-o aştern pe hârtie“.