Brâncoveanu, un diplomat versatil: corespondează cu Regele Soare și îl susține pe țarul Petru cel Mare

Putea Brâncoveanu să aibă o diplomaţie, una singură? Gheorghe Brătianu citează o descriere a condiţiilor care sugrumau politica domnilor români în 1676: „Sunt niște sclavi, nu niște suverani. Sunt niște greci care s-au înălțat prin puterea banilor și care, după vreun an și ceva, cad de pe tron într-o temniță în care dau înapoi tot ce au furat sau și mai mult. Instabilitatea nu le lasă destulă vreme pentru a negocia, iar sclavia nu le îngăduie să trateze decât în avantajul stăpânului lor, ba chiar în propria lor pagubă”. E necesar să recitim această scrisoare a marchizului de Nointel, ambasadorul Franţei la Constantinopol, pentru a măsura obstacolele întâmpinate de acţiunea celui care avea să ajungă, „în puteri şi averi, pe o treaptă cu împăraţii şi regii”.