• Cele mai vechi restaurante din lume

    În lumea culinară, cele mai multe restaurante nu au o durată de viaţă foarte lungă. La câteva decenii deja se pot considera de succes. În aceste condiţii, vechimea de câteva secole chiar reprezintă ceva cu totul deosebit. Să vedem câteva exemple.   Stiftskeller St. Peter, Salzburg, Austria, ca. 803. Încă se află încadrat în structura iniţială a...

  • Povestea Regimentului 11 Siret, armata de elită care a fost victima unor cruzimi cumplite în războiul româno-maghiar

    Conflictul armat dintre România şi Ungaria, petrecut în anul 1919, imediat după Marea Unire, este încă o filă „gri” din istoria neamului. Ţinută decenii de-a rândul departe de istoria oficială, povestea scoate la iveală numeroase drame. Erou al Primului Război Mondial, Regimentul 11 Siret a avut parte, în amintitul conflict, de furia extremiştilor...

  • O istorie a felicitărilor de Ziua Îndrăgostiţilor

    Una dintre cele mai comercializate sărbători din an este Ziua Îndrăgostiţilor. În această perioadă, felicitările decorate simboluri ale dragostei sunt la mare căutare. Se spune că sărbătoarea dragostei îşi are originile în Roma Antică, dar oare hârtiuţele frumos colorate, ce conţin cuvinte călduroare adresate persoanei iubite când au apărut prima...

  • Anastasia: prințesa pierdută și impostoarele care s-au dat drept fiica Țarului Nicolae II

    După asasinarea Romanovilor de către bolșevici, în iulie 1918, au circulat nenumărate zvonuri cu privire la posibila supraviețuire a unor membri ai familiei imperiale. S-a răspândit mai ales mitul supraviețuirii prințesei Anastasia, cea mai mică dintre fetele Țarului – povestea e cunoscută și în zilele noastre, grație preluării sale de către...

  • Istoria Sofiei, scoasă la suprafaţă de bombardamente şi săpături la metrou

    Indiferent dacă aveți la dispoziție o zi sau mai multe pentru a vizita capitala Bulgariei, merită pe deplin efortul de a lua la pas zona centrală a Sofiei. Eu am avut norocul unui ghid care ne-a devoalat obiective turistice importante ale capitalei rapid, însă şi fără ghid puteţi face într-un timp scurt un tur al zonei istorice; multe obiective...

  • Povestea primului bărbat transsexual din istorie

    Născută pe 1 mai 1915 la Londra, Laura Maud Dillon, fiica lui Robert Dillon de Lismullen, era o fată energică si fără probleme de sănătate. Mama ei a murit la numai doi ani după naştere, iar după aceasta tatăl a respins-o şi a trimis-o împreună cu fratele ei să crească alături de mătuşi în Folkestone. În 1925, şi tatăl şi bunicul ei au murit, iar...

  • Apostolii Epocii de Aur, episodul #7. Manea Mănescu, ultimul om care i-a sărutat mâna lui Nicolae Ceauşescu

    Ministru de Finanţe, membru al Academiei Române şi prim-ministru timp de cinci ani, Manea Mănescu a strâns mâna multora dintre puternicii lumii, dar a sărutat una singură. 27 iunie 1989, şedinţa Comitetului Politic Executiv (CPEx) al Comitetului Central (CC) al Partidului Comunist Român (PCR). Are cuvântul tovarăşul Manea Mănescu: „În acest moment...

  • Poveşti ascunse în comunism: cum a reuşit o ciupercă din lemnăria Castelului Peleş să-l facă pe Ceauşescu să renunţe la impresionanta construcţie

    O poveste a Epocii de Aur vorbeşte despre o strategie inteligentă a muzeografilor de la Peleş de a ţine departe de castel cuplul Ceauşescu, pasionat de demolări şi reamenajări. Teama de boală a acestora a fost speculată prin existenţa unei ciuperci în lemnăria Peleşului. Închis în 1948, din ordinul autorităţilor comuniste, Castelul Peleş, fosta...

  • Ce nu ştiaţi despre Babilon

    Pe malul Eufratului îşi poartă istoria pe umeri unul dintre cele mai frumoase şi faimoase oraşe ale lumii antice: Babilonul. Centru al artei şi culturii, oraş protejat de Alexandru cel Mare, Babilonul era denumit în Scripturi Stăpâna Regatelor. Babilonul, unul dintre cele mai faimoase oraşe ale civilizaţiei antice, a fost capitala Babiloniei,...

  • Fabuloasa istorie a Jocurilor Olimpice. Primul român medaliat a murit în mizerie. Comuniştii l-au considerat „duşman al poporului” şi i-au tăiat pensia

    Jocurile Olimpice s-au întors în 1908 pe Bătrânul Continent. Pentru organizarea celei de-a patra ediţii au candidat trei oraşe, Roma, Milano şi Berlin, iar competiţia a fost găzduită până la urmă de un al patrulea, Londra. Organizarea Olimpiadei fusese atribuită, în 1904, Romei, baronul Pierre de Coubertin fiind convins că faima Cetăţii Eterne va...

  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10

Patrimoniu în pericol

Paradisul de la Aluniş, veşnicia nepăsării

Povesteam anul trecut despre un loc pe care îl am în suflet, ansamblul rupestru de la Aluniş-Nucu-Bozioru şi pe care unii îl numesc Athosul românesc. Cu tot periplul făcut pe la multe alte...

Culisele istoriei


Woodrow Wilson propune la Conferinţa de pace de la Paris crearea Ligii...

41 - După o noapte de negocieri, Claudius este acceptat ca împărat roman de către Senat. 1327 - Eduard al III-lea devine rege al Angliei. 1475 - Ştefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504), a trimis...



  • Ianuarie
  • Februarie
  • Martie
  • Aprilie
  • Mai
  • Iunie
  • Iulie
  • August
  • Septembrie
  • Octombrie
  • Noiembrie
  • Decembrie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
  • 11
  • 12
  • 13
  • 14
  • 15
  • 16
  • 17
  • 18
  • 19
  • 20
  • 21
  • 22
  • 23
  • 24
  • 25
  • 26
  • 27
  • 28
  • 29
  • 30
  • 31

Preşedinţi americani

Michelle Obama, o Primă Doamnă de modă veche

În doar câteva generaţii, familia lui Michelle Obama (Michelle LaVaughn Robinson înainte de căsătorie) şi-a creat un drum bine conturat de la o colibă de sclavi până la Casa Albă din Washington. Acum...


Istoria religiilor

Teoctist, patriarhul Romaniei si Papa Ioan Paul al II-lea

Când au aflat creştinii că se împart în catolici şi ortodocşi

Exagerarea efectelor „Schismei celei Mari”, aşa cum este cunoscută în istorie excomunicarea reciprocă a unor ierarhi de la Roma şi Constantinopol, a creat în timp două mari Biserici creştine – Romano-catolică şi Ortodoxă. Ruptura de la 1054 n-a fost percepută de către contemporanii ei ca o destrămare a unităţii de credinţă, ci mai degrabă ca o nouă dispută pentru supremaţie între episcopi.

Setea  de putere şi de influenţă a oamenilor nu s-a domolit nici după ce au mărturisit dumnezeirea Lui Hristos, venit special să-i vindece de patima trufiei. Aşa s-a ajuns ca, la puţin peste 700 de ani de la încetarea persecuţiilor asupra creştinilor (prin Edictul de la Milan din anul 313), „lumea nouă” să se dezbine. Consecinţele evenimentelor de la 16 iulie 1054 le resimţim şi astăzi. Trecerea timpului a adâncit şi mai mult ruptura dintre Răsărit şi Apus, deşi ambele Biserici creştine se roagă continuu pentru refacerea unităţii credinţei.

Fără răsunet pentru români

De reţinut este însă faptul că atât majoritatea apusenilor, cât şi cea a răsăritenilor nu a resimţit schisma imediat după producerea ei. Destul de multă vreme după ce cardinalul Humbert şi patriarhul ecumenic Mihail Cerularie au împărţit lumea creştină, mărturisitorii Lui Hristos au convieţuit ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

„Ce puteau afla românii răsfiraţi, creştini dintru început, ­despre dezbinarea bisericească numită «schismă», când nici alte popoare vecine mai întinse şi mai puternice decât ei nu ştiau încă nimic cu privire la ruperea legăturilor de dragoste şi de bună înţelegere dintre Biserica de Răsărit şi Biserica de Apus?”, întreba retoric profesorul Gheorghe Moisescu (viitorul patriarh Iustin), într-un studiu publicat în revista „Ortodoxia”, acum mai bine de jumătate de secol.

El arăta că săvârşirea schismei la 1054 a trecut pentru contemporani fără interesul şi răsunetul ce am crede azi că trebuie să le fi avut. Neînţelegeri care să fi tulburat pentru o vreme legăturile dintre Constantinopol şi Roma erau de mult obişnuite. Chiar şi epoca de înflorire bisericească a sinoadelor ecumenice a cunoscut unele încercări de schisme, scria Iustin Moisescu.

Teritoriile din Sicilia şi cele din sudul Italiei se aflau, la acea vreme, în posesia normanzilor, iar papa Leon al IX-lea dorea să le dobândească, explică profesorul Eugen Drăgoi, în lucrarea „Istoria Bisericească Universală”. Episcopul Romei a solicitat în acest scop sprijinul împăratului bizantin Constantin al IX-lea, însă creştinii din sudul Italiei se aflau sub jurisdicţia Constantinopolului.

Ce s-a întâmplat la 16 iulie 1054

Încercând atenuarea neînţelegerilor, Papa îşi trimite reprezentanţii la Constantinopol, delegaţia fiind formată din cardinalul Humbert, episcop de Silva Candida, din cancelarul papal Frederic de Lotharingia şi din arhiepiscopul Petru de Amalfi.

Din nefericire, orgoliul cardinalului Humbert, a cărui aversiune faţă de greci era cunoscută, s-a lovit de inflexibilitatea patriarhului constantinopolitan Mihail Cerularie. Acesta din urmă le-a comunicat trimişilor Papei că toate divergenţele cultice şi de jurisdicţie dintre latini şi greci se vor discuta în cadrul unui sinod. Fără a mai aştepta desfăşurarea sinodului, Humbert a depus în altarul Bisericii „Sfânta Sofia” un act prin care îi anatemiza pe patriarhul Mihail Cerularie şi pe alţi câţiva ierarhi răsăriteni.

În opinia majorităţii teologilor creştini, cardinalul Humbert a abuzat de mandatul său, întrucât a aruncat anatema asupra răsăritenilor în numele papei Leon al IX-lea, trecut la cele veşnice cu trei luni mai înainte (19 aprilie 1054).

Replica răsăritenilor

La 24 iulie 1054, patriarhul Mihail Cerularie conduce un sinod în Biserica „Sfânta Sofia” din Constantinopol, unde rosteşte anatema asupra papei Leon al IX-lea, a cardinalului Humbert şi a celorlalţi trimişi ai Romei. Din aceasta se poate desprinde concluzia că „Schisma cea Mare” a reprezentat o excomunicare reciprocă a unor persoane şi nu a Bisericilor de Răsărit şi de Apus.

De altfel, evenimentul a fost receptat de către oamenii obişnuiţi ca un nou incident nefericit între ierarhii latini şi cei greci, asemenea multor altora petrecute după Sinodul al IV-lea Ecumenic. De exemplu, pelerinii apuseni care soseau în Orientul Mijlociu primeau în continuare Sfânta Împărtăşanie de la preoţii greci de la locurile sfinte. În mintea multor creştini, gâlceava dintre Vechea şi Noua Romă putea fi doar o altă „ceartă de familie”.

Formal, incidentul din iulie 1054 a fost reparat la 7 decembrie 1965, printr-o Declaraţie comună, făcută public simultan la Roma şi Constantinopol de către papa Paul al VI-lea şi de către patriarhul ecumenic Athenagora, care au ridicat sentinţele de excomunicare.




Samarkand, oraşul lui Timur Lenk

Impunătorul oraş Samarkand nu este doar fosta capitală a imperiului temutului Timur Lenk, ci o adevărată oază, aflată în mijlocul continentului asiatic. În istoria sa de aproape trei milenii, oraşul a fost cucerit de către soldaţii lui Alexandru cel Mare, armata Califatului Arab şi hoardele mongole ale lui Ginghis Khan. De fiecare dată, după fiecare bătălie sângeroasă, după fiecare dezastru şi incediu, a renăscut, pentru a deveni înca o dată unul dintre cele mai importante oraşe ale marilor civilizaţii.În antichitate, oraşul era cunoscut drept Marakand, capitala Sogdianiei, provincie a vechiului Imperiu Persan. Originea numelui este încă necunoscută, dar o posibilă interpretare ar fi aceea că Samar este numele unui cuceritor, iar prefixul kand înseamnă oraş, aşezare. Învăţaţi ai secolului al XI-lea susţin că etimologia numelui de Samarkand provine de la semizkent, care se traduce prin populaţie bogată.[[{"fid":"69047","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":491,"width":640,"class":"media-element file-default"}}]]Frumosul oraş este vechi de peste 2700 de ani, prima menţiune oficială a sa fiind într-o cronică din anul 329 î.Hr. Însă, până atunci, în perioada în care Alexandru cel Mare a cucerit Samarkandul, oraşul era bine fortificat şi avea o populaţie bogată, acesta fiind un motiv pentru care se consideră că oraşul ar fi cu mult mai vechi de data menţionării numelui.  De asemenea, un alt motiv ar fi acela că localizarea geografică, climatul favorabil şi sursa de apă îl făceau un loc perfect de trăit. O mare parte din cartea străveche a zoroastrismului a fost scrisă pe teritoriul vechii capitale. Samarkandul este împărţit în trei mari secţiuni istorice. În partea nord-estică există ruinele oraşului antic Afrosiab, fondat în secolul al VII-lea î.Hr. şi distrus de către Ginghis Khan în secolul al XIII-lea. Săpăturile arheologice au scos la lumină vechea citadelă şi fortificaţiile, palatul conducătorului,  construit în secolul al VII-lea şi care prezintă o valoroasă pictură murală. De asemenea, tot acolo au fost găsite ruinele unei mari moschei, construită între secolele al VIII-lea şi al XII-lea. În partea de sud a oraşului este complexul arhitectural şi oraşul medieval din epoca lui Timur Lenk, care a jucat un rol important în dezvoltarea oraşului, artei şi religiei. Oraşul păstrează importante dovezi istorice, de la împărţirea socială a lui, până la clădiri valoroase precum moschei sau case rezidenţiale. Locuinţele tradiţionale ale uzbekinstanilor au unul sau două etaje, şi sunt grupate în jurul unei grădini interioare, de asemenea au tavanele din lemn pictat şi pereţii frumos decoraţi. Contribuţia maeştrilor din epoca lui Timur Lenk în domeniu designului şi al construcţiilor arhitecturale a fost crucială pentru dezvoltarea, în general, a întregii arte şi arhitecuri islamice, exercitând un rol aparte în influenţarea întregii religii. Cea de a treia parte, cea vestică, este aria ce corespunde din secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, parte care a cărei dezvoltare a fost influenţată de stilul european şi cel rusesc. Oraşul modern se extinde în jurul zonelor istorice. Această arie reprezintă o continuitate a tradiţiei şi a calităţii, fapt care se reflectă în centre micuţe, mochei şi case.[[{"fid":"69048","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":360,"width":640,"class":"media-element file-default"}}]]Construite la o scală imensă, moscheele din Samarkand şi alte clădiri istorice stăpânesc noul oraş. De exemplu, moscheea Bibi Khanum, pe care Timur Lenk a construit-o după campania sa din India, din secolul al XIV-lea, avea în iniţial 450 de coloane de marmură şi a fost realizată cu ajutorul a aproximativ 100 de elefanţi.[[{"fid":"69049","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":360,"width":640,"class":"media-element file-default"}}]]Unul dintre cei mai longevivi conducători, Timur Lenk a murit în anul 1405, el fiind înmormântat în mausoleul Gur-Emir. Precum celebrul lider, locul său de veci este impunător, un exemplu al extravaganţei şi excesului: la construirea şi decorarea acestuia au fost folosite tone de aur şi cele mai mari pietre de jad din lume.

5 monumente arhitecturale importante, realizate în stil baroc

Stilul baroc prinde contur începând cu anii 1600 extinzându-se treptat din Italia în întrega Europă şi mai apoi în cele doua Americi şi alte zone ale grobului. Nucleul apariţiei stilului Baroc este Roma, Italia, şi s-a manifestat în domenii precum: pictura, arhitectura, muzica, teatru, literatura. La început noul concept apărut a fost văzut ca un concept distorsionat, prea nonconformist ce depăşea limitele clasice.Elementele noi ce vin odată cu „anomalia” de multi contestată, au fost întâlnite cu precadere în arhitectură, sculptură şi pictură prin curbele fine sau pronunţate în locul liniilor drepte. Calmul şi stilul static sunt înlocuite cu un dinamism uneori prea pronunţat susţinut de un element inedit şi anume”iluzia” în locul clarităţii.Dinamismul este cel mai vizibil în construcţiile arhitecturale, unde apar elipsele, derivate ale clascului cerc echilibrat şi stabil. Iată câteva exemple de construcţii arhitecturale, cu precadere biserici, recunoscute pentru construcţia în ineditul stil baroc: 1.San Carlo alle Quattro Fontane-RomaConstruită de unul dintre cei mai impotanţi reprezentanţi ai stilului baroc, Francescco Borromini(1599-1667), biserica San Carlo este una dintre primele piese arhitecturale construite în stil baroc. Biserica romano-catolică a fost construită între 1638 şi 1646, în timp ce faţada a fost terminată în 1670 de nepotul lui Borromini, Bernardo.[[{"fid":"68694","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":390,"width":277,"class":"media-element file-default"}}]]2.Les Invalides-ParisDomul Ivalizilor este una  dintre cele mai reprezentative piese arhitecturale franceze, construită în stil baroc. O mare parte a complexului a fost a fost realizat de arhitectul francez Liberal Bruant(1635-1697), în timp ce spectaculoasa capela a domului a fost terminata de Jules Hardouin Mansart(1644-1708). Construită ca o casă şi spital pentru veteranii perioadei dintre 1671 si 1678, Domul este astazi muzeu al armatei franceze şi al istoriei contemporane.[[{"fid":"68695","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":312,"width":442,"class":"media-element file-default"}}]]3.Karlskirsche-ViennaBiserica Karlskirsche  este una dintre cele mai frumoase construcţii ale Vienei. A fost construită la cererea regelui Karl al VI-lea(1685-1740) dupa dispariţia ultimului focar de ciuma de la începutul secolului al XVIII-lea. Biserica  a fost ridicată între 1716 şi 1737 de arhitectul austriac Johann Berhard Fischer von Erlach dupa ce a câştigat concursul organizat de Karl al VI-lea. Acesta nu a apucat să termine marea biserica a Vienei, murind în 1723. Aceasta a fost finisată de fiul său Joseph Emanuel.[[{"fid":"68696","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":335,"width":419,"class":"media-element file-default"}}]]4. St Paul's Cathedral-LondraCatedrala Sf.Paul a fost construită pe locul unei foste biserici, distrusă de marele incendiu din 1666 ce a devastat Londra. Arhitectul catedralei a fost Sir Christopher Wren(1632-1723), recunoscut pentru reabilitarea a peste 50 de biserici afectate de marele incendiu. Din 1710 până în  1962 Catedrala Sf.Paul a fost cea mai înalta cladire din Londra.[[{"fid":"68697","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":336,"width":336,"class":"media-element file-default"}}]]5.Catedrala din Santiago de Compostola Catedrala din Santiago de Compostola rămâne una din cele mai emblematice construcţii arhitecturale ale Spaniei, cosntruită în stilul romanic. Este încadrată în cele mai deosebite construcţii baroce, datorita elementelor stilistice specifice adaugate la cateva secole dupa ce a fost construita de arhitectul Fernando de Casas Novoa în secolul al XVIII-lea.[[{"fid":"68699","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":329,"width":411,"class":"media-element file-default"}}]]