• De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu

    În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a...

  • Hera, regina zeilor

    Romanii o numeau Iunona. În traducere,  numele grecesc Hera înseamnă „stăpâna” şi o indică pe regina zeilor, fiica lui Cronos şi a Rheei şi sora  şi soţia lui Zeus. Potrivit lui Homer, a fost crescută de Oceanos şi de Tethys, iar mai târziu a devenit soţia lui Zeus. Numeroase versiuni ale mitului amintesc, nu fără divergenţe, modul în care cei doi...

  • Mai 1945 – prăbușirea Reichului de 1000 de ani

    Armaghedonul biblic e un câmp de bătălie. Acolo, forțele binelui vor fi biruitoare asupra răului, iar anii de după vor fi plini de pace, armonie și fericire. În mai 1945, lumea credea că profeția s-a împlinit. Puține sunt momentele din istorie care să cutremure din temelii fundația lumii așa cum a făcut-o ultima conflagrație mondială. În ultimii...

  • Tragedia Arlettei Coposu, soţia Seniorului: arestată, torturată, închisă şi apoi răpusă de cancer. Cumnatele ei: „Avea o sclipire în privire, era distinsă“

    Femeia de care Corneliu Coposu s-a îndrăgostit la prima vedere a fost întemniţată 14 ani de comunişti, fiind acuzată că, împreună cu France, sora ei, a complotat împotriva statului român. La doi ani de la eliberare, Arlette avea să fie răpusă de cancer. În urmă cu un secol, în mai 1915, se năştea Arlette Marcoviciu, femeia care avea să fie, mai...

  • Mitul cuirasatului Bismarck - de ce a fost scufundat atât de ușor?!

    Al Doilea Război Mondial a atras atenţia istoricilor din cauza impactului produs asupra societăţii. Chiar dacă tinerele generaţii nu mai cunosc desfăşurarea evenimentelor, consecinţele acestora se mai resimt şi astăzi. Armele Germaniei au fascinat cercetătorii din domeniul istoriei militare prin efectele produse asupra armatelor inamice. Intrarea...

  • Top alianţe româneşti din perioada interbelică

    Aliantele politico-militare realizate de Romania in anii interbelici au vizat obiectivele de aparare fixate prin politica generala a statului unitar, de respingere a oricarei agresiuni, de mentinere a statu-quo-ului. a pacii si securitatii in sud-estul si estul continentului, la nivelul intregii Europe. Demersurile politico-diplomatice romanesti...

  • Sclavia din SUA: origini, evoluţie şi efecte

    Până la Războiul civil american(1861-1864),stăpânii de sclavi şi proprietăţile lor alcătuite din sclavi de origine africană erau un peisaj obişnuit al societăţii americane timpurii. Este cunoscut faptul că George Washigton, primul preşedinte american, a avut în posesie sclavii moşteniţi de la tatăl său, Augustine Washington, proprietarul unei...

  • Povestea de amor dintre Eliade şi Maitreyi. Frumoasa indiancă, după 42 de ani de la despărţire: „Zac întrebându-mă de ce a distrus el această iubire”

    Pe vremea când era foarte tânăr, Mircea Eliade a întâlnit-o pe Maitreyi, o tânără în vârstă de 16 ani din India, de care s-a îndrăgostit iremediabil. „Adevărul“ vă spune astăzi emoţionanta poveste de iubire dintre cei doi, dar şi cele mai frumoase citate din romanele pe care le-au scris în cinstea poveştii lor de amor. Povestea de dragoste...

  • Marile trădări din mitologie

    Temă foarte frecventă în mitologie, trădarea poate fi inspirată de dragoste sau de dorinţa de bogăţie, de putere, dar poate apărea şi ca soluţia ultimă pentru salvarea vieţii în situaţii de pericol extrem; aşa cum şi-a imaginat-o Dante în organizarea cercului trădătorilor din infern, ea se poate îndrepta împotriva familiei, a patriei, a oaspeţilor...

  • La cină cu regii. Obiceiuri şi preferinţe culinare ale câtorva monarhi europeni

    Din binecunoscuta opulenţă gastronomică medievală până la rafinamentul bucătăriei moderne, conducătorii de state s-au desfătat cu cele mai delicioase preparate. Unii au avut preferinţe curioase, alţii obiceiuri neobişnuite. Dar mesele lor erau întotdeauna îmbelşugate, iar voia bună la ea acasă. Iată câteva exemple de personaje cu tabieturi aparte...

  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10

Antichitate

Istoria Filmului

Cele mai bune 10 filme despre Primul Război Mondial

Filmele de război captivează mereu spectatorii. Departe de ororile frontului, în timp și spațiu, oamenii sunt fascinați de poveștile de război, de lupte și eroi, astfel că regizorii de film n-au dus...


Limba germană a fost declarată limbă oficială în Transilvania.

330: Inaugurarea solemnă a orașului Constantinopol (astăzi Istanbul); ridicat de împăratul Constantin pe locul vechii colonii grecești Byzantion, ca nouă capitală a Imperiului Roman de Răsărit. În...



  • Ianuarie
  • Februarie
  • Martie
  • Aprilie
  • Mai
  • Iunie
  • Iulie
  • August
  • Septembrie
  • Octombrie
  • Noiembrie
  • Decembrie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
  • 11
  • 12
  • 13
  • 14
  • 15
  • 16
  • 17
  • 18
  • 19
  • 20
  • 21
  • 22
  • 23
  • 24
  • 25
  • 26
  • 27
  • 28
  • 29
  • 30
  • 31

Perspective romane la MŢR

Muzeul Național al Țăranului Român vă așteptă miercuri, 3 iunie 2015, de la ora 17.30, la Sala Irina Nicolau, la vernisajul expoziției de fotografie Perspective romane.

Orient-Occident pe străzile din Istanbul

Istanbul: un oraș la marginea Europei și la marginea Asiei. Aflat la granița dintre două culturi, contopindu-le pe amândouă într-un melanj exotic, ademenitor, Istanbul te cucerește chiar dinainte de a ajunge acolo.Istanbul are în spate o istorie frumoasă, dar complicată. Nici nu s-ar putea altfel, căci vorbim de un oraș care a fost capitala a patru imperii: roman (330-395), bizantin (395-1204, 1261-1453), latin (1204-1261) și otoman (1453-1922). Foarte pe scurt, vechea cetate grecească Byzantium a renăscut ca noua capitală a Imperiului Roman grație lui Constantin cel Mare, când vestul Imperiului și Roma se aflau în declin din cauza avansului triburilor barbare. După căderea Imperiului Roman de Apus Contantinopolul (vechea denumire a orașului) a devenit noul centru de putere al Europei și centrul lumii creștine. Apoi, în perioada medievală, neînțelegerile dintre Orient și Occident (a se citi, dintre ortodoxie și catolicism) s-au sfârșit, în 1204, cu Cruciada a Patra, când Constantinopolul a fost invadat și jefuit de cruciați (care ar fi trebuit să ajungă, de fapt, în Țara Sfântă, să lupte împotriva musulmanilor), iar evenimentul a rămas atât de puternic fixat în mintea orientalilor încât s-a spus că nici cucerirea otomană din 1453 n-a avut un efect la fel de puternic. În fine, ultima fază imperială din istoria orașului este cea otomană; ea își are apogeul în secolele XVI-XVII, în timpul sultanului Suleyman Magnificul, și cunoaște declinul începând cu secolul al XVIII-lea.Istanbulul poartă încă urme ale acestor istorii: în ruinele antice, din perioada romană (cele grecești nu s-au păstrat); în cea mai splendidă realizare arhitecturală și culturală a bizantinilor, Hagia Sophia; în suvenirele mărețe ale sultanilor: Moscheea Suleymaniye, Moscheea Albastră și Palatul Topkapî. Și, mai presus de toate, în cultura locală, care amintește de trecutul orașului, mereu împărțit între Orient și Occident.[[{"fid":"64401","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":334,"width":650,"style":"border: 2px solid black;","class":"media-element file-default"}}]]5 locuri care nu trebuie ratate la IstanbulHagia Sophia, construită în secolul VI, în timpul Împăratului Iustinian, a fost cea mai importantă biserică a lumii creștine vreme de mai multe veacuri. Considerată cea mai frumoasă operă a arhitecturii bizantine, Hagia Sophia a revoluționat istoria construcțiilor religioase: a fost, timp de aproape 1000 de ani, cea mai mare catedrală din întreaga lume, fiind întrecută abia în 1520, după finalizarea Catedralei din Sevillia.Pe locul în care se află Hagia Sophia astăzi au mai existat, în trecut, două biserici. Prima a fost construită în secolul al IV-lea, în timpul lui Constantius II, și a fost cunoscută drept Megale Ekklesia, sau Marea Biserică, deoarece era semnificativ mai mare decât toate celelalte biserici din Constantinopol. Însă după secolul V, biserica începe să fie numită Hagia Sophia, nume care i-a rămas până astăzi. Această primă biserică a fost distrusă în anul 404 și reconstruită de Teodosie II, în 415. Și cea de-a doua construcție a fost distrusă, de data aceasta în 532 în timpul răscoalei Nika.A treia biserică, rămasă în picioare până în zilele noastre, a fost construită la ordinele împăratului Iustinian. Construcția a început în anul 532 și a durat doar cinci ani de zile, o perioadă extrem de scurtă dacă ne gândim la mărimea bisericii. Hagia Sophia devenea atunci cea mai mare biserică din lume, nu doar din imperiu. Ca atare, ea a devenit locul de încoronare al Împăraților bizantini. După cucerirea orașului de către Mahomed al II-lea, Hagia Sophia a fost transformată în moschee după un proces de restaurare și renovare, când i s-au adăugat și minaretele specifice lăcașurilor de cult musulmane. Astăzi, fostul lăcaș de cult funcționează ca muzeu.[[{"fid":"64402","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":434,"width":650,"style":"border: 2px solid black;","class":"media-element file-default"}}]][[{"fid":"64403","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":369,"width":650,"style":"border: 2px solid black;","class":"media-element file-default"}}]][[{"fid":"64404","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":434,"width":650,"style":"border: 2px solid black;","class":"media-element file-default"}}]]Moscheea Albastră (cunoscută și ca Moscheea Sultanului Ahemd) a fost ridicată la dorința sultanului după rezultatul nefast al războaielor contra Persiei. Deși obiceiul era ca moscheile să fie plătite din prăzile de război, Ahmed – pentru că nu a înregistrat nicio victorie notabilă – a trebuit să folosească fondurile trezoreriei, fapt ce i-a atras foarte multe critici din partea ulemalelor. În Istanbul nu mai fusese construită nicio mare moschee de mai bine de patruzeci de ani, dar Moscheea Albastră avea să le întreacă pe toate.S-a hotărât ca moscheea să fie ridicată pe locul vechiului palat al împăraților bizantini, față în față cu hipodromul și Hagia Sophia, la acel moment cea mai importantă moschee din oraș. Construcția a început în august 1609 cu o ceremonie la care a participat însuși sultanul, care-și propusese să ridice cea mai impresionantă moschee din întregul imperiu. Proiectul, însărcinat arhitectului Sedefhar Mehmet Ağa, elev al marelui arhitect Mimar Sinan, a fost finalizat în anul 1617. Arhitectura moscheii împrumută elemente din tradiția bizantină, pe care le îmbină cu cea otomană. Rezultatul este cea mai frumoasă moschee din perioada clasică a imperiului otoman, impresionantă atât la interior, cât și la exterior, prin minaretele ei, șase la număr. Sultanul Ahmed a fost criticat și pentru faptul a fi construit o moschee cu același număr de minarete ca marea moschee de la Mecca: i s-a reporșat că a ridicat în capitală o moschee ce rivalizează cu cel mai sfânt lăcaș al musulmanilor. Prin urmare, sultanul a ordonat ca moscheii de la Ka'aba să-i fie adăugat un al șaptelea minaret.[[{"fid":"64405","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":387,"width":650,"style":"border: 2px solid black;","class":"media-element file-default"}}]][[{"fid":"64406","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":431,"width":650,"style":"border: 2px solid black;","class":"media-element file-default"}}]][[{"fid":"64407","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":431,"width":650,"style":"border: 2px solid black;","class":"media-element file-default"}}]]Marele Bazar este, de departe, cel mai vizitat obiectiv loc din Istanbul: milioane de oameni îi trec pragul în fiecare zi în căutarea celor mai frumoase bijuterii, obiecte de ceramică, covoare, broderii, condimente sau antichități. Kapalıçarşı, așa cum îl numesc turcii, este una dintre cele mai mari și mai vechi piețe acoperite din lume. Istoria sa începe odată cu perioada otomană a Constantinopolului: după cucerirea orașului de către Mahomed al II-lea, în 1453, sultanul a ordonat construirea unei mari piețe dedicate textilelor, acest negoț fiind foarte important pentru economia imperiului. Bazarul, ajuns la forma pe care o vedem astăzi în secolul al XVII-lea, a devenit la scurt timp după inaugurarea sa cel mai important centru comercial din capitală. Mai mult, Marele Bazar s-a transformat în inima întregului negoț din bazinul Mediteranei. Potrivit călătorilor europeni care au ajuns la Istanbul, încă din secolul al XVII-lea și până în prima jumătate a secolului al XIX-lea, Marele Bazar era superior oricărui centru comercial european în privința varietății și calității produselor vândute. Potrivit unui raport din 1890, Marele Bazar avea 4399 magazine, 2195 camere, un hamam, o moschee, 10 medrese, 19 fântâni, un mausoleu și 24 de hanuri.[[{"fid":"64408","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":516,"width":650,"style":"border: 2px solid black;","class":"media-element file-default"}}]][[{"fid":"64409","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":519,"width":650,"style":"border: 2px solid black;","class":"media-element file-default"}}]][[{"fid":"64410","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":487,"width":650,"style":"border: 2px solid black;","class":"media-element file-default"}}]]Palatul Topkapî Capitală a unui imperiu întins pe trei continente, din Istanbul nu putea lipsi un impunător palat imperial. Construcția acestuia a început la câțiva ani după cucerirea orașului de către turci, în 1460, pe promontoriul ce privește spre Cornul de Aur, o zonă care oferă o priveliște splendidă asupra orașului. Palatul Topkapî a fost timp de aproape patru secole centrul administrativ și artistic al imperiului, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când sultanul Abdul-Medjid decide mutarea reședinței imperiale la Dolmabahçe.Planul de bază al palatului Topkapî a fost gândit după cerințele sultanului Mahomed II, dar pe parcursul secolelor, complexului inițial i s-au tot adăugat clădiri și anexe noi (mai ales în timpul lui Suleyman Magnificul), fapt ce explică construcția aparent haotică, asimetrică, pe care o vedem astăzi, atât de diferită de palatele din Europa Occidentală. Incinta găzduiește mai multe grădini, trezoreria imperială, apartamentele private ale sultanilor, dar și Haremul.[[{"fid":"64411","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":488,"width":650,"style":"border: 2px solid black;","class":"media-element file-default"}}]][[{"fid":"64412","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":288,"width":650,"style":"border: 2px solid black;","class":"media-element file-default"}}]][[{"fid":"64414","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":606,"width":650,"style":"border: 2px solid black;","class":"media-element file-default"}}]]Insulele Principilor, sau districtul Adalar, reprezintă un arhipeleag aflat la câțiva kilometri de coasta Istanbulului, în apele Mării Marmara. Sunt patru insule mai mari – Büyükada, Heybeliada, Burgazada și Kınalıada, și cinci foarte mici: Sedef Adasi, Yassiada, Sivriada, Kaşık Adasi și Tavşan Adasi. Insulele și-au câștigat numele din perioada medievală, chiar ante-otomană, când prinții sau alți membrii ai familiei imperiale erau exilați din capitală și trimiși aici.Diferența dintre Istanbul și aceste insule este ca de la cer la pământ. Orașul este aglomerat, haotic, sufocat de trafic și oameni; insulele, în schimb, par rupte din alte timpuri, deoarece aici mașinile sunt interzise, iar ritmul vieții este mult mai lent. Pe aceste insule nu circulă niciun tip de automobil; oamenii se deplasează pe jos, cu căruța sau cu bicicleta. În secolul al XIX-lea, insulele au devenit o destinație populară printre aristocrații din Istanbul, care și-au construit aici reședințe de vacanță. Dintre acestea, multe sunt în stil britanic, victorian, și contrastează cu arhitectura tradițională.[[{"fid":"64415","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":488,"width":650,"style":"border: 2px solid black;","class":"media-element file-default"}}]][[{"fid":"64416","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":488,"width":650,"style":"border: 2px solid black;","class":"media-element file-default"}}]][[{"fid":"64419","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":488,"width":650,"style":"border: 2px solid black;","class":"media-element file-default"}}]]

Moștenirea medievală: cele mai frumoase cetăți fortificate din România

Pe teritoriul României există numeroase cetăți fortificate medievale, ce constituie un patrimoniu vital. I storia tumultoasă din spațiul românesc medieval a făcut ca domnitorii și conducătorii să se îngrijească de apărarea orașelor cu importanță strategică. Unele renovate și bine conservate, altele afectate și în ruine, fiecare dintre aceste cetăți spun istoria locului și a unor personalități importante din istoria românească. Iată o selecție scurtă a unor astfel de cetăți fortificate care încă păstrează aerul epocilor trecute și care atrag numeroși turiști, atât români, cât și străini: Cetatea Devei[[{"fid":"64303","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":282,"width":650,"class":"media-element file-default"}}]]Cetatea romanică a Devei a fost construită pe un deal vulcanic în secolul al XIII-lea, în anul 1269. La poalele dealului se întinde orașul Deva, înconjurată de păduri dese, Cetatea oferind o imagine panoramică spectaculoasă a orașului. În trecut, datorită poziționării sale strategice, a fost ținta unor răscoale, precum cea a lui Horea din 1784, când stăpânii cetății au opus rezistență atacurilor iobagilor și minerilor din Munții Apuseni. În anul 1849, Cetatea Deva a fost distrusă în urma unei explozii puternice la depozitul cu muniție, care a aruncat în aer zidurile cetății, transformând-o într-o ruină. Sub dealul cetății se află Palatul Magna Curia, care este astăzi sediul Muzeului Civilizației Dacice și Romane.Cetatea Poenari[[{"fid":"64304","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":435,"width":650,"class":"media-element file-default"}}]]Cetatea Poenari a fost construită în secolul al XIV-lea, când a fost folosită drept una dintre reședințele principale ale domnitorului Vlad Țepeș. Aflată la aproximativ patru kilometri de Barajul Vidraru, Cetatea a fost amplasată pe vârful Muntelui Cetățuia. Cei care doresc să viziteze cetatea trebuie să se înarmeze cu multă energie, căci trebuie să urce 1480 de trepte. Dar efortul va fi cu siguranță răsplătit: din cetate poate fi admirată o priveliște încântătoare a barajului și a Munților Făgăraș.CITEȘTE MAI MULT DESPRE CETATE AICICetatea Neamț[[{"fid":"64305","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":548,"width":650,"class":"media-element file-default"}}]]Cetatea Neamț a fost construită de domnitorul Petru Mușat, în secolul al XIV-lea. Dar „epoca sa de aur” a fost în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, când era un important punct de apărare, fiind bine fortificată, cu ziduri înalte și șanțuri adânci care împiedicau inamicul de la a o cuceri. Aflată pe stânca Timuș de pe Culmii Pleșului, la o altitudine de 480m și o înâlțime de 80m față de nivelul apei Neamțului, Cetatea străjuia în perioada medievală valea Moldovei și a Siretului, precum și drumul spre Transilvania, fiind un adevărat punct strategic. Aflată la 46 de kilometri de Piatra Neamț, în apropierea orașului Târgu Neamț, Cetatea este una dintre cele mai importante atracții turistice din zona Moldovei, impresionând atât prin arhitectură, dar și prin peisajele ce pot fi admirate de pe ziduri. Cetatea de Scaun a Sucevei[[{"fid":"64306","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":435,"width":650,"class":"media-element file-default"}}]]Cetatea de Scaun a Sucevei a fost construită de domnitorul Petru I Mușat și astăzi se află la marginea estică a orașului Suceava. Fiind localizată pe un pinten terminal al unui platou înalt, de aici se supraveghea întreaga vale a Sucevei, încadrând astfel Cetatea în sistemul de fortificații medievale construite în Moldova la sfârșitul secolului XIV, atunci când pericolul otoman a apărut și  apoi s-a intensificat. Sistemul de fortificații cuprindea curți domnești, mănăstiri fortificate cu ziduri înalte sau cetăți amplasate strategic, toate cu scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră și șanțuri adânci. Cetatea de Scaun a Sucevei a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și în secolul al XVII-lea a fost distrusă de Dumitrașcu Cantacuzino.Cetatea Alba Carolina[[{"fid":"64307","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":428,"width":650,"class":"media-element file-default"}}]]Cetatea Alba Carolina este o fortăreață cu bastionae, construită la începutul secolului XVIII-lea pe Dealul Citadelei din Alba Iulia. Cetatea Alba Carolina nu este numai simbolul orașului, ci al întregii românii, căci pe aproximativ 110 de hectare este cuprinsă o istorie de 2000 de ani. Cetatea a fost construită între 1716 și 1735, după planurile arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, și impresionează prin opulența arhitecturală (cetatea e împodobită cu numeroase fresce, statui, porți de acces ș.a.). Din cele șase porți s-au mai păstrat doar trei în forma inițială (Porțile I, III și IV), iar din Poarta II mai există numai stâlpii. Cea mai importantă cale de acces este Poarta III, care este decorată cu numeroase scene de luptă, arme, steaguri, trofee, blazoane și statui. Aici are loc, în fiecare zi la ora 12, schimbul de gardă. Înainte de a fi construită de habsburgi cu rol de fortificație strategică împotriva atacurilor otomane, pe locul cetății au existat alte două așezări importante, care dau o valoare neprețuită Cetății: Castrul Roman al Legiunii a XIII-a Gemina (106 e.n.) și Cetatea Medievală Bălgrad (secolele XVI-XVII).Cetatea Aiudului[[{"fid":"64308","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":487,"width":650,"class":"media-element file-default"}}]]În centrul orașului Aiud se află una dintre cele mai vechi cetăți urbane transilvănene. La început, în secolul al XIV-lea, cetatea era o biserică fortificată; apoi, în secolele XVI-XVII, s-a definit forma actuală a construcției, odată cu extinderea zidurilor. În interiorul cetății sunt amplasate două edificii de cult și patru construcții de secole XVIII-XIX aparținând religiei reformate. Cea mai importantă construcție este biserica ridicată în secolul al XV-lea în stil gotic transilvănean. Cetatea avea ziduri late de 1,2 metri și 9 turnuri ale breslelor din oraș: turnul măcelarilor, turnul croitorilor, turnul cizmarilor, turnul blănarilor, turnul dogarilor, turnul olarilor, turnul kalendas, turnul lăcătușilor-fierarilor și turnul porții. În interior se află și Palatul Voievodal care găzduiește Muzeul de Istorie. Cetatea Mediaș[[{"fid":"64309","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":488,"width":650,"class":"media-element file-default"}}]]Cetatea Mediaș a fost contruită între anii 1490/1534, în urma unui decret emis de către Matei Corvin în 1486. Fortificațiile însumează o lungime totală de 2360 de metri, cu o grosime de 0,8m și o înălțime de aproximativ 7m. Existau trei porți principale de acces în cetate, toate întărite cu turnuri de apărare: Poarta Steingasser (nord), Poarta Zeckesch (est) și Poarta Forkesch (sud). Cetatea a fost fortificată suplimentar în anii următori, apogeul fiind atins în secolul al XVIII-lea, când avea 19 turnuri (printre care Turnul Clopotelor, Turnul Școlii, Turnul Funarilor, Turnul Croitorilor și Turnul Mariei) și bastioane și s-au construit încă patru porți secundare de acces. În prezent, din fortăreață au rămas 2 porți principale și una secundară, 6 turnuri și bastioane, iar intrarea în castel se realizează printr-un gang boltit.Complexul Feudal de la Făgăraș[[{"fid":"64310","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":281,"width":650,"class":"media-element file-default"}}]]Complexul Feudal de la Făgăraș, a cărui construcție a început la sfârșitul secolului al XIV-lea și a continuat, prin adăugări succesive, până în secolul al XVII/lea, a fost precedat de o fortificație de lemn, înconjurată de un șant și un val de pământ, datând din secolul al XII-lea. Cetatea fost contruită de Ladislau Apor, în jurul său dezvoltându-se localitatea Făgăraș. A funcționat ca locuință princiară a lui Vladislav Vlaicu (1364-1377) și Mircea cel Bătrân (1386-1394 și 1397-1418). În prezent, cetatea găzduiește un muzeu, o bibliotecă și cramă. Cetatea Râșnov[[{"fid":"64311","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":488,"width":650,"class":"media-element file-default"}}]]Cetatea Râșnov este un ansamblu fortificat amplasat pe dealul calcaros din sudul orașului Râșnov (la 15 kilometri de Brașov), fiind unul dintre cele mai bine păstrate ansambluri fortificate din Transilvania. Cele mai vechi structuri care încă există datează din secolul al XIV-lea, pe locul fortificației din lemn ridicate de Cavalerii Teutoni în secolul al XIII-lea. Cetatea a fost construită de către locuitorii din zonă, cu o arhitectură simplă, medievală, semănând caselor țărănești. Are ziduri înalte, de cinci metri, și late de 1,5 metri, iar în interiorul Cetății Râșnov pot fi vizitate, printre străduțele înguste și pietruite, case de piastră și o fântână adâncă de 150 de metri, dar și câteva turnuri de apărare, de unde se poate admira întreaga vale și orașul Râșnov. Cetatea Sighișoara[[{"fid":"64312","view_mode":"default","fields":{"format":"default","field_file_image_alt_text[und][0][value]":"","field_file_image_title_text[und][0][value]":"","field_descriere[und][0][value]":""},"type":"media","link_text":null,"attributes":{"height":432,"width":650,"class":"media-element file-default"}}]]Sighișoara a fost înscrisă în 1999 pe lista monumetelor protejate UNESCO, aflându-se în patrimoniu mondial cu alte orașe europene. Cetatea și orașul au fost fondate în plin Ev Mediu. Prima atestare documentară a orașului Sighișioara a avut loc în 1280, când apărea cu denumirea de „Castrum Sex” (sau Saxoburgum); abia în 1435 a apărut sub numele de Sighișoara (maghiară, Segesvar). Istoria și vremurile nu au fost blânde nici cu Cetatea Sighișoara; prima mare năvălire tătară din 1241 a surprins cetatea încă nefortificată. Construirea zidului cetății, cu o lungime de 950 de metri, a început în 1350. Inițial, avea o înălțime de patru metri, dar în secolul al XV-lea a fost înălțat cu încă 3-4 matri. A avut 14 turnuri care aparțineau fiecare câte unei bresle și 4 bastioane. Astăzi mai există 9 turnuri și 3 bastioane. Cetatea găzduiește anual Festivalul Medieval care atrage numeroși turiști din țară și din străinătate.