Autor 10776 vizualizări


În capitala Tegucigalpa, turistul este o raritate. Eşti avertizat de la bun început că te afli într-o ţară cu criminalitate mare, iar cele mai căutate obiective au legătură cu religia creştină.

America Centrală, în general, este o destinaţie mai puţin vizitată de europeni. Pe o limbă de pământ se întind şapte ţărişoare flancate de cele mai mari oceane ale lumii:Atlanticul şi Pacificul. Cadrul natural îţi taie respiraţia în oricare dintre ele. Dar nivelul de trai, gradul de civilizaţie şi PIB-ul sunt, în general, scăzute, iar rata infracţionalităţii este una dintre cele mai mari la nivel mondial. 

În Honduras, de exemplu, când m-au văzut lucrătorii din aeroport aterizând în Tegucigalpa „le-au căzut feţele". Ce căutam eu, un european bezmetic, într-o ţară unde nu cunoşteam pe nimeni şi unde turiştii erau la fel de rari, precum cocotierii la Polul Nord? Mai ales că aeroportul arăta cam ca gara din Oneşti... Iar pe mine a căzut cerul de-a dreptu' când m-am prins că iar mi se pierduse bagajul pe traseu. „ce să vedeţi la noi?"

Vezi mai multe detalii pe site-ul besttourism.ro!

Intră pe tvtravel.ro pentru a vedea alte detalii!

M-am înfiinţat politicos la biroul de „reclamaţii bagaje pierdute". Dintre toţi angajaţii, un singur tinerel rupea „frangleza". Şi, mai în limba lui Molière, mai în a lui Shakespeare, m-a întrebat dacă am venit cu afaceri sau dacă am rude în zonă.

I-am spus că sunt turist. „Turist?!", a holbat ochii cât cepele. „Ce Dumnezeu aţi venit să vedeţi la noi?!". „Atmosfera, bucătăria locală, capitala, catedrala în stil colonial, casele cu curţi terasate", mă dau eu deştept şi bine documentat. „Problema este însă că nu mi-a ajuns bagajul...". „Ăsta să fie necazul", mi-a spus omul nostru. „Am verificat, şi geanta soseşte peste două ore, cu cealaltă cursă. Aveţi însă mare grijă de securitatea dumneavoastră şi fiţi cu mare băgare de seamă pe unde circulaţi. Sunteţi turist? Nu vă sfătuiesc să ieşiţi din hotel! Oricum, nu prea aveţi ce vedea pe aici. Chiar sunteţi turist sau e o glumă? Aici occidentalii sau americanii care ajung forţaţi de împrejurări nu prea se plimbă hai-hui pe străzi, ca la Paris, ci nu ştiu cum să intre mai repede-n casă. Mai ales seara!" „Bine, bine, ripostez eu. În ghidurile mele turistice scrie că Tegucigalpa este unul dintre cele mai sigure oraşe din America Centrală!" „Bine zis, din America Centrală! Şi făina de grâu pare mai dulce decât o felie de lămâie, dar asta nu înseamnă că făina-i zahăr pudră, senior!". Aha, mi-am spus atunci în gând. Adică venisem să caut frumuseţi turistice într-un loc fără turişti? Cu atât mai bine! La drum, birjar!

Viaţă în stil rudimentar

Primul lucru care m-a impresionant la capitala Hondurasului a fost cadrul natural de excepţie. Situată în valea cu acelaşi nume, Tegucigalpa seamănă oarecum din acest punct de vedere cu capitalele din jurul Anzilor. Ba are chiar şi un deal de belvedere, în vârful căruia tronează o imensă statuie a lui Iisus, înaltă de  20 de metri şi cunoscută sub numele de Cristo del Picacho.

Amplasat la aproximativ 1.000 de metri deasupra nivelului mării, oraşul te seduce cu atmosfera cartierelor moderne în contrast cu zonele neurbane, având străzi cu case terasate şi curţi construite în pantă, la care poţi ajunge străbătând un adevărat labirint de scări, urcuşuri denivelate, uliţe strâmbe şi poteci bătute de oameni şi animale deopotrivă.

Cele mai multe dintre locuinţele ce stau să cadă la primul vânt mai nervos sunt construite din chirpici, table de toate culorile sau lemne putrede şi poartă amprenta terenului într-o continuă mişcare. Aceşti oameni, care au uneori la capătul curţii maluri abrupte şi prăpăstii poate şi de zeci de metri, trăiesc rudimentar. Dar merită invidiaţi pentru două lucruri. În primul rând, nu plătesc niciun sfanţ pentru întreţinere, deoarece toate utilităţile sunt „bio", iar pe post de canalizare şi pubelă folosesc râul de pe fundul râpelor din apropiere, spălate de apa de ploaie. Şi-n al doilea rând, pe astfel de căi de acces nu ai putea intra nici cu ATV-ul, darămite cu vreo maşină. Aşa că niciodată nu apar certuri între vecini pentru parcare!

Având o populaţie eminamente creştină, următoarele obiective turistice propuse de Tegucigalpa au legătură tot cu religia. Biserica Suyapa este cea mai importantă catedrală din Honduras şi, totodată, locul unde sunt sărbătorite marile victorii naţionale. Iar dacă este vorba despre o calificare la un Campionat Mondial de fotbal, cu atât mai bine! Ultimul mare război izbucnit în 1969 între Honduras şi Salvador este cunoscut şi sub denumirea de „războiul fotbalului". Sângerosul conflict a pornit în timpul unor meciuri de calificare dintre cele două state şi nu a putut fi stins decât după ce muriseră mii de civili nevinovaţi.

O capitală cu atmosferă colonială

În centrul vechi al oraşului, atmosfera colonială este dată în special de vechea catedrală construită de spanioli cu mai multe secole în urmă. În faţa ei se întinde una dintre principalele zone de recreere şi promenadă ale oraşului. Pe străduţele din jur poţi mânca la un fast-food de provenienţă americană sau la un restaurant tradiţional unde toată lumea te îmbie să te înfrupţi din ceea ce se cheamă „plato tipico". E vorba despre carne de vită asortată cu fasole, banane prăjite, orez, condimente şi diverse sosuri tradiţionale. 

Sezonul uscat, din noiembrie până în aprilie

Hondurasul, a doua ţară ca mărime din America Centrală, are deschidere în nord la Marea Caraibe şi-n sud la Oceanul Pacific. Ţara se învecinează cu Guatemala la vest, cu El Salvador la sud-vest şi cu Nicaragua la sud-est. Din teritoriile sale mai fac parte şi câteva insule, aflate în special în Marea Caraibe, dintre care cea mai importantă din punct de vedere turistic este Roatan.

Platourile fertile, văile şi câmpiile din zonele de coastă pigmentează relieful în general muntos, favorizând plantaţiile de bananieri. Chiar dacă în apropierea coastelor Mării Caraibe plouă aproape mereu, sezonul, prin excelenţă ploios, se întinde din mai până în octombrie, când temperaturile ajung la 29 de grade Celsius. Sezonul uscat, din noiembrie până în aprilie, este cel mai căutat de turişti, mai ales dacă aceştia îndrăgesc scuba-divingul. În martie-aprilie temperaturile cresc până spre 32 de grade Celsius şi vegetaţia luxuriantă domină peisajul.

Mix de amerindieni şi europeni

Chiar dacă limba oficială este spaniola, localnicii vorbesc dialecte amerindiene precum lenka, miskito sau garifunas. Cei mai mulţi rezidenţi din Honduras (aproximativ 95%) sunt romano-catolici, iar restul protestanţi. „Mestizo" (un mix între amerindieni şi europeni) formează principalul grup etnic şi reprezintă 90% din populaţia ţării. Amerindienii deţin 7%, europenii, africanii, asiaticii şi arabii au la un loc nu mai mult de trei procente. Moneda oficială este lempira (HNL). Pentru 20 lempira primim aproximativ un dolar.