DAVID în sculptura florentină

Autor 3254 vizualizări


Tema biblică a victoriei lui David asupra lui Goliat a avut trei interpretări majore în sculptura florentină renascentistă: a lui Donatello, a lui Verrocchio și a lui Michelangelo. Acest fapt a fost posibil pentru că, începând din Evul Mediu, David devine un personaj familiar italienilor, imagistica acestuia având atât o conotație religioasă, cât și una laică. Religioasă, pentru că David a început să fie considerat unul din strămoșii lui Isus Cristos. 

Victoria lui David asupra lui Goliat era socotită o prefigurare simbolică a izbânzii lui Cristos asupra Satanei. Lupta dintre David și Goliat este, de fapt, un episod biblic descris de Vechiul Testament, în prima carte despre Samuel. După omorârea lui Goliat, David devine al doilea rege al evreilor și întemeietorul unui dinastii regale. Fiul și urmașul său la tron este celebrul Solomon. Laică, pentru că „micuța Italie” – divizată atunci în numeroase stătulețe - era asemenea lui David lângă vecinul cel mare din nord, Imperiul romano-german, un adevărat Goliat. Acesta se amesteca frecvent în destinul politic al statelor italiene. Ca simbol al curajului, fapta lui David căpătase astfel o semnificație politică contemporană perioadei Renașterii.

„David” al lui Donatello – primul nud renascentist este un androgin seducător

Donato di Niccolò di Betto Bardi cunoscut sub numele de Donatello (1386-1466) a fost primul și cel mai strălucit sculptor din pragul Renașterii. Opera lui are două surse foarte bine definite: antichitatea - pentru care are un adevărat cult – și istoria politică a Florenței – în care se simte implicat direct. Donatello are ferma convingere că perfecțiunea plastică nu poate fi atinsă decât imitându-i pe antici.

Această concepție revoluționează sculptura medievală de până atunci. Reapare nudul și preocuparea pentru frumusețea corpului omenesc. Dar, Donatello are și o „moștenire” socială foarte puternică, el fiind, se pare, fiul unui dărăcitor de lână dintr-una din manufacturile textile florentine, care, în 1378, realizase celebra răscoală a ciompilor, când, pentru scurtă vreme, orașul a fost condus de aceștia.  De aceea, Donatello va fi și autorul primelor monumente închinate luptelor pentru libertate (mai multe versiuni ale temei „Judit și Holofern”, sau ale profetului Habacuc, etc).

Donatello a sculptat în 1412, în marmură, un David, care a fost cumpărat în 1416 de Signorie și amplasat în Palazzo Vecchio (în 1408, Donatello mai sculptase un David, destinat a fi amplasat în fața catedralei din Florența, dar lucrarea s-a pierdut!). Prilejul i-a fost oferit de o comandă.

Începută ca statuie a profetului Daniel pentru domul din Florența, lucrarea și-a schimbat mai apoi titlul, devenind David. Capodopera artistului este însă un David din bronz, realizat între anii 1440-1443, care, în 1469, a fost amplasat în curtea palatului Medici, cu ocazia căsătoriei lui Lorenzo Magnificul cu Clarice Orsini.

În 1494, după expulzarea familiei Medici din Florența, a fost amplasat de către guvernarea republicană în curtea Palatului Signoriei. Este primul nud bărbătesc din sculptura Renașterii și cea mai veche statuie individuală de la mijlocul secolului al XV-lea care nu este legată de arhitectură.

Când a fost prima dată expusă, statuia, de peste un metru și jumătate înălțime, a provocat un imens scandal. Mulți s-au simțit jigniți de îndrăzneala artistului de a prezenta un bărbat gol, nuditatea fiind sublimată și prin faptul că eroul poartă doar ghete în picioare și o pălărie fantezistă pe cap.

David al lui Donatello va contrasta puternic, mai târziu, cu celelalte celebre reprezentări ale lui David, cele ale lui Verrocchio și Michelangelo. Dar, în egală măsură, statuia l-a ajutat pe Donatello să devină unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți sculptori florentini ai epocii. A ajuns așa de popular, încât și-a câștigat diminutivul afectuos de Donatello, adică „micul nostru Donato”.

David cu „poziția șoldie“, cum a mai fost numită statuia, apare aici ca un tânăr molatic. Trupul zvelt, completat de o pălărie fantezistă, împodobită cu flori și cizmele înalte până la genunchi, ilustrează preocuparea spre eleganță a florentinilor. Este un trup frumos, idea lizat, dar departe de conceptul grec de frumusețe, ilustrat de trupul matur al sportivului. În mâna stângă, fixată în șold, ține praștia cu care l-a ucis pe Goliat. Mâna dreaptă se sprijină pe sabie. Expresia îngândurată, este aproape feminină. David privește în tăcere capul celui ucis ascuns sub scut. Rivalul ucis nu este un motiv de orgoliu al victoriei, ci doar un spectacol de cugetare tristă asupra vieții.

Acest David este un fel de Hamlet florentin. De la acest David ne așteptăm parcă să spună precum personajul lui Shakespeare: ”To be or not to be, this is the question” (A fi sau a nu fi, aceasta- i întrebarea). După ce a plecat de la Florența ca să caute de lucru la Padova, în 1443, nici un alt sculptor nu i-a luat locul lui Donatello. Dar, la aproape 35 de ani după Donatello, un alt sculptor florentin oferă familiei Medici o nouă versiune a lui David. Este Andrea del Verrocchio.

„David” al lui Verrocchio – o schimbare de viziune, apare omul de acțiune

Andrea del Verrocchio (1435- 1488) a fost un sculptor, fierar și pictor care a lucrat la Curtea lui Lorenzo de Medici. În 1475, frații Lorenzo și Giuliano Medici au comandat artistului să facă un alt David din bronz, pe care, în 1476, artistul l-a vândut Signoriei.

Acest David reflectă însă o profundă schimbare de viziune. Accentul este pus acum pe reprezentarea corpului în mișcare. Și detaliile anatomice erau mai bine subliniate, căci se pot distinge ușor venele și tendoanele vizibile sub piele. Trupul lui David este energic, tânărul este elegant îmbrăcat, iar atitudinea sa este mândră, reflectând voință și putere. Chipul este animat de un surâs cinic în colțul buzelor.

David ține agresiv în mână o sabie scurtă, gata să atace. La picioarele lui se află capul lui Goliat. Acest David este omul de acțiune, eroul ideal al noii societăți florentine. Este acțiunea dinamică, spiritul motrice, fapta, spre deosebire de David-ul lui Donatello care părea, mai curând, un poet al dragostei sau un filosof.

„David” a lui Michelangelo – simbol al libertății Republicii florentine

Născut la Florența în momentul în care Verrocchio se pregătea să realizeze David-ul său de bronz, Michelangelo trăiește primii ani din viață în orașul natal. Dar, la 19 ani, părăsește Florența pentru Roma, unde cunoaște consacrarea prin contractul din 1498, când papa i-a comandat o pietà care trebuia să fie „cea mai frumoasă operă de marmură existentă la vreme aceea”. După realizarea ei - este celebra Pietà de la Roma, căci artistul a mai realizat și alte piete – Michelangelo devine celebru și admirat.

Între 1501-1505, Michelangelo trăiește din nou la Florența. Însă, în anii șederii artistului la Roma, la Florența se produseseră multe schimbări. După alungarea familiei Medici (1494), Marele Consiliu, creat de Savonarola după modelul venețian, a luat în mâinile sale destinul orașului. Dar, de la arderea pe rug a lui Savonarola, în 1498, situația se calmase.

În 1502, Pietro Soderini este chemat în fruntea Marelui Consiliu și proclamat gonfalonier pe viață. Însă încă din 1501, consiliul de administrație al catedralei din Florența – adică imediat după terminarea Pietei de la Roma – l-a însărcinat pe Michelangelo să realizeze o altă statuie a lui David. Lucrarea a fost prezentată florentinilor pe 8 septembrie 1504.

Cu o greutate de 5 572 de kilograme și o înălțime de 5,17 metri, cu tot cu soclu, statuia a fost expusă în aer liber în Piața Signoriei între anii 1504 și 1873. După această dată, ea va fi mutată în interiorul Muzeului Academiei de Arte Frumoase, iar locul ei va fi luat de o copie. Inițial, statuia a fost amplasată în exterior, pentru a fi admirată de toată lumea, ca simbol patriotic al Republicii Florența.

Pe cealaltă parte a piațetei din fața Palatului Signoriei, Michelangelo trebuia să mai execute un grup statuar, cu tema „Hercule și Anteu”. Dar, când familia Medici s-a reîntors la Florența, comanda aceasta i-a fost dată lui Baccio Bandinelli. Povestea statuii este și ea foarte interesantă. Statuia a fost cioplită dintr-un bloc de marmură de Carrara de 4 metri înălțime.

Blocul fusese mutilat însă de un ajutor neîndemânatec al sculpturului, Agostino di Duccio, care l-a refuzat, astfel. Michelangelo, deplin stăpân pe mijloacele lui tehnice, folosește perfect blocul realizând o mare capodoperă.

Eroul este prezentat puțin tensionat, el aflându-se înaintea luptei cu Goliat. În mâna stângă, dusă spre umăr ține praștia, iar în cea dreaptă, de-a lungul piciorului, ține piatra. În spatele piciorului drept, un ciot de copac ca reazem. Astăzi, cu greu ne putem imagina cât de nou și depășind toate conveniențele trebuie să le fi părut florentinilor acest nud atletic.

Această statuie este celebră pentru mai multe lucruri:

– este idealul frumuseții masculine din perioada renascentistă și poate ...dintotdeauna. Gâtul musculos, chipul minunat finisat și privirea îndreptată spre stânga îi oferă un aspect brav și hotărât. De fapt, pentru Michelangelo sculptura era arta supremă pentru că numai ea putea da formelor pe cale a se naște întreaga lor plenitudine;

– este un David mai ciudat, pentru că este prezentat înainte de lupta cu Goliat. De obicei, David era prezentat călcând cu piciorul peste capul uriașului. Michelangelo însă preferă să surprindă momentul când, foarte concentrat, eroul se pregătește să-i aplice lui Goliat lovitura mortală. David este, astfel, și un fel de „avertisment” dat de Republica Florența tuturor dușmanilor ei;

– a fost cel mai important colos pe care l-a văzut lumea de după Antichitate (coloșii lui Memnon – cele două statui care îl înfățișează pe faraonul egiptean Amenhotep al III-lea – au 18 metri înălțime, Colosul din Rodos avea circa 33 de metri, iar colosul de lângă Colosseum, probabil statuia lui Nero, ar fi avut 36 de metri);

– este în poziție de contraposto (întreaga greutate a trupului este mutată pe un singur picior), caracteristică a statuilor antice;

– datorită „sindromului David” – statuia lui Michelangelo, considerată de critici, și nu numai, drept cea mai frumoasă din lume, poate produce admiratorilor mai sensibili …tulburări psihice. Privirea ei transmite un sentiment de neliniște. Urmărind, prin sondaj, reacțiile vizitatorilor (în fiecare an David este admirat în medie de 1,2 milioane de persoane), psihiatrii au observat că unii privitori sunt victima “sindromului David”, caracterizat prin stări de anxietate, tulburări afective, care dispar după ce individul nu se mai află în preajma stimulului.