Autor 7903 vizualizări


Costaricanii se laudă în primul rând cu sloganul ”pura vida” – viață curată, și-n al doilea rând cu ideea de libertate. Nu au armată din 1948 și consideră că libertatea se află în sufletul omului.

Pe aeroportul din San Jose, aproape toți turiștii merg cu compania națională de taxiuri, Taxis Unidos Aeropuerto. Sunt microbuzele și limuzinele acelea portocalii, care te taxează cu tarife fixe, în funcție de destinația finală. Un tip mărunțel, rotofei și plin de el m-a preluat imediat ce am ieșit pe poarta aeroportului, făcându-mi semn să mă așez la coada ordonată ce se formase în spatele unei bariere.

Toți pasagerii care aveau nevoie de taxi, semnau condica la el. Mai puțin cei care știau de existența taxiurilor pirat de culoare roșie, ai căror conducători te ofertează cu câțiva dolari mai puțin decât amicul grăsuț. În timp ce îmi așteptam rândul, am observat câțiva localnici care-și făceau de lucru aiurea-n tramvai pe lângă turiști. Era timpul să măresc vigilența... Am stat cu ochii ca pe butelie pe bagajul meu;nu vroiam să rămân iar fără el, după ce în Mexic mi se pierduse pe traseu și-l recuperasem abia după câteva zile.

Află mai multe desprevacanţa în Costa Rica

Capitala Costa Ricăi este o destinație tranzitorie pentru cele câteva milioane de turiști care se grăbesc în fiecare an să ajungă în stațiunile cu plaje frumoase, în junglele și pădurile bogate-n floră și faună sau pe unul dintre cei cinci vulcani încă activi. Spiritul latin al metropolei face toți banii, chiar dacă urbea din America Centrală nu excelează cine știe ce la capitolul urbanism.

În Mercado Central (Piața Centrală), am descoperit o clădire lungă construită în 1880, ticsită de tarabe, de sodas (niște localuri micuțe, unde localnicii se opresc să mănânce) și de câteva cafenele. Totul era colorat și parfumat, dominând aromele de fructe exotice:de la mango, la ananas, guava, papaya sau micile banane (platanos), maracuia și carambola (fructul acela în formă de stea). Cuprins de foame am apelat și eu la o soda, unde am mâncat o porție de gallo pinto (orez cu fasole) și am băut un fresh de guave.

Apoi, cu burta plină, am lăsat în urmă haosul pieței, îndreptându-mă către Barrio Amon. Un loc dominat de arhitectura colonială atât de întâlnită în țările din America Latină. Mai multe galerii de artă vindeau suveniruri și obiecte de decorațiuni locale. Centrul era foarte compact, iar traficul insuportabil. Am intrat la Muzeul Național, unde am trecut rapid prin istoria Costa Ricăi, apoi m-am plimbat pe Avenida Central, o stradă pietonală unde păreau că se întâmplă toate lucrurile din oraș. La un moment dat am nimerit pe Paseo Colon, unde se află Muzeul de Artă Costaricană și La Sabana, un parc imens, de o frumusețe încântătoare.

Oriunde întorceam capul, aveam parte de sloganul neoficial al Costa Ricăi:Pura Vida! Viață curată! Toată lumea, de la copii, la octogenari, avea grijă să-mi amintească faptul că, în Elveția Americii Centrale, așa cum e poreclită mica țară dintre Nicaragua și Panama, lucrurile se desfășoară, în general, fără prihană.

Expresia, aproape simbolică, e preferată în situații dintre cele mai diverse. Cu ea se răspunde la simpla întrebare:Ce mai faci?. Cu ea se laudă Costa Rica în pliantele de promovare. Și tot cu ea se exclamă la fazele magistrale din timpul meciurilor de fotbal. De altfel, costaricanii sunt foarte mândri de faptul că trăiesc într-unul din cele mai bogate locuri, din punct de vedere biologic, de pe pământ. Abundența florei și a faunei îi captivează deopotrivă pe turiști și pe biologi, fotografi, regizori etc.

Țara este o oază de liniște și se bucură de stabilitate și de standarde ridicate (pentru America Latină, cel puțin) de mai bine de un secol. Rata de alfabetizare este foarte ridicată, comparativ cu vecinele ei, iar serviciile medicale mai mult decât decente. Însă unul dintre cele mai importante lucruri care vorbește despre felul de a fi al costaricanilor, înnebuniți după propria libertate, este ... lipsa armatei.

Căci, da, Costa Rica este o țară fără armată încă din 1948, când președintele Ferrer, odată cu victoria din războiul civil, a desființat serviciul militar. Nu degeaba este și o vorbă pe acolo:Unde este un costarican, este libertate. Personal, aș putea face o analogie, spunând:Unde este un costarican, este un sos Salsa Lizano. Pentru că am întâlnit sticla cu etichetă verde peste tot, în orice restaurant, dugheană, magazin, calup de spoturi tv ori panou publicitar. L-am și încercat de câteva ori cu fasole sau carne și am văzut că localnicii îl mănâncă aproape cu orice. Are o notă dulceagă, însă dominanta e iute de la piperul negru combinat cu chimionul.

Sejur Costa Rica, de la 2.601 dolari

Un sejur în Costa Rica în perioada 9-19 august costă de la 2601 dolari de persoană pentru transport cu avionul Bucureşti-San José-Bucureşti şi 10 nopţi cazare la Hotel Santo Tomas de trei stele, situat în centrul capitalei. Clădirea se află amplasată în apropiere de Parcul Morazan, Muzeul Jadului (cu cea mai mare colecţie de jad din lume) şi Muzeul Aurului. Dacă preferaţi un hotel de patru stele, alegeţi Asclepios Wellness and Spa. Un pachet costă de la 2982 dolari de persoană și include:10 nopţi cazare şi transport cu avionul.

Asclepios este situat la marginea unei păduri tropicale, cu vederi frumoase spre plantaţiile de trestie de zahăr şi plantaţiile de cafea, dar şi spre munţi şi vulcani. Aici vă puteţi relaxa în pavilionul de yoga şi de meditare, în baia turcească sau la duşurile Vichy. Sejuruile pot fi rezervate pe site-ul www.expedia.comDintre atracţii, nu trebuie să rataţi spectacolul vulcanului activ Arenal! Deşi este mai dificil să vedeţi lava pe timpul zilei, într-o noapte fără nori se pot admira izvoarele roşii curgând în valuri. Exploraţi Parcul Naţional Tortuguero cu barca pentru a admira pădurea tropicală. Diferitele niveluri ale ecosistemului forestier sunt uşor de identificat de pe canale, iar un ghid vă poate vorbi despre ecologia fiecărui nivel, precum şi de gazdele parcului:leneşii şi maimuţele.

O țară creștină, alcătuită din populație albă

Documentare realizată de Steluța Năstase

Hotarele Costa Ricăi sunt scăldate de Oceanul Pacific la sud-vest şi vest, de Marea Caraibelor la nord-est şi se învecinează cu Nicaragua în nord şi cu Panama la sud-est. O serie de culmi vulcanice formează „coloana vertebrală" a țării, iar recordul de înălțime este deținut Irazú (3432 metri). Climatul tropical împarte anul în două sezoane:unul umed, din mai până în noiembrie şi unul uscat, din decembrie până în aprilie. Temperatura medie variază în San Jose de la 14 la 24 de grade Celsius, în luna decembrie şi de la 16 la 26 de grade Celsius în luna iulie.

Cei mai mulți dintre localnici, aproximativ 85%, se declară romano-catolici, în timp ce 15% sunt protestanţi. Principalul grup etnic îl reprezintă albii de origine europeană, spaniolii fiind cei mai numeroşi. Aproximativ 87% din populaţie este de culoare albă în timp ce 7% sunt mestizos, un mix între spanioli şi amerindieni, iar 3%-africani sau mulatri. Printre locuitori pot fi întâlnite şi trei mari grupuri amerindiene de indigeni:Chorotega-Mangues, Boruca şi triburile Talamanca. Locuitorii vorbesc în principal spaniola, asemănătoare cu spaniolă castiliană. Limba engleză este a doua limbă naţională, dar costaricanii folosesc şi dialecte amerindiene. Moneda oficială poartă denumirea de Colon (CRC). Un CRC valorează 0, 20 dolari americani.