Autor 1836 vizualizări


Existența jocurilor de noroc datează de câteva mii de ani și este scrisă în istoria Europei, prin cele mai impresionante clădiri din lume.

Generația Y, Milenialii, este digitală, unde totul se desfășoară online, shopping, muncă, divertisment, plățile la facilități, socializare, aproape orice. Industria jocurilor de noroc online este în plină dezvoltare, unde și-a triplat cifra de afaceri din momentul în care s-a mutat online. Trei sferturi din profitul industriei provine din mediul mobil dar mai multe despre cazinouri online găsiți pe Cazinouri.info.

Cu mult înainte ca Las Vegasul să ocupe un loc pe hartă, Europa deținea deja prima capitală a jocurilor de noroc din Lume, Monte Carlo. Europa îmbină într-un mod plăcut vechiul și noul și a fost baza unor dezvoltări culturale admirabile, precum opera, filmul dar și jocurile de noroc organizate. Europa nu are complexe masive de cazinouri, însă are o colecție de clădiri istorice construite în jurul jocurilor de noroc organizate, incredibil de frumoase și sclipitoare, care ne vorbesc despre istorie, măreție și lux.

Casino di Venezia

Intenționat ca și o locație publică pentru jocuri de noroc, Casino di Venezia și-a deschis ușile pentru prima oară în 1638, în San Moise. Denumit inițial Ridotto di San Moise ( Ridotto este termenul italian pentru redus, restricționat), cazinoul impunea un cod vestimentar elegant iar pariurile erau permise doar pentru cei care purtau pălării și măști cu trei colțuri, în general aristocraților. La acea dată, jocurile de noroc erau ilegale, însă cum autoritățile nu puteau gestiona problema, s-a decis ca acesta să fie legalizat, reglementat, beneficiind de pe urma impozitelor.

1774 a fost anul când Ridotto di San Moise a fost pentru prima dată închis, din dorința Consiliului de la acea vreme, de a aborda discriminarea impusă de regulile Casei. Acest lucru nu a marcat sfârșitul jocurilor de noroc iar oamenii au continuat să parieze. Unii dintre cei mai nobili vizitatorii care i-au trecut pragul au fost Jean-Jacques Rousseau, Lorenzo Da Ponte și Giacomo Casanova

Ca 'Vendramin Calergi

Casino di Venezia a fost renăscut în 1959, ca și Ca 'Vendramin Calergi, un palat renascentist de pe Marele Canal din Caranreggio din Veneția. Clădirea datează din secolul al XVI-lea și a schimbat mai mulți proprietari, nobili, artiști, capete încoronate, dar și modificări la structură. În 1946 a devenit proprietatea Consiliului municipal al Veneției, care între timp au reconsiderat industria jocurilor de noroc și au decis să redeschidă Casino di Venezia la Ca 'Vendramin Calergi.

În prezent, Casino di Venezia este situat pe toate cele trei etaje ale clădirii și pune la dispoziție camere pentru sloturi, ruletă, blackjack, baccarat, poker și video poker. Arhitectura renascentistă clasică și designul său luxos impun un design elegant în interiorul cazinoului.

Kurhaus Baden-Baden

Kurhaus di Baden Baden este un palat grandios, la marginea Pădurii Negre, opusul polar al codului vestimentar relaxant de vară. Cu o existență impresionantă de aproape două secole, Kurkus și-a început călătoria ca un centru spa, căruia i-au trecut pragul crema societății, împăratul roman Hadrian, Regina Victoria, Dostoievski și compozitorul Johannes Brahms. Această clădire va deveni cazinoul Kurhaus, un loc frecventat de milioane în secolul al XIX-lea, transformând micul oraș în cea mai elegantă destinație pentru înalta societate europeană.

Mica sală de bar din Baden a fost complet transformată de arhitectul Friedrich Weinbrenner într-un palatul de inspirație clasică, susținut de coloane corintice, cel mai bogat și mai opulent cazinou din istorie, un loc în care averile s-au făcut și s-au pierdut de-a lungul deceniilor și unde au fost pariate sume de bani nerezonabile. La fel ca și Casino di Venezia, Casino Baden Baden a fost afectat de numeroasele interdicții impuse și forțat să-și închidă portalul grandios în 1872. Această nedreptate l-a transformat într-o relicvă până în 1950, anul în care a renăscut grandios ca una dintre cele mai distinse instituții de jocuri de noroc existente.

Cazinoul Monte Carlo

Stilul de viață extravagant al regilor din prima jumătate a secolului al XIX-lea a avut ca repercusiuni impozitarea populației, aproape de 1000 de fermieri, cu sume exorbitante. Pentru că Charles al III-lea nu avea alte soluții, decât răscoala supușilor săi sau falimentul, prințesa Caroline, mama sa, a făcut ceea ce fac toate mamele, și-a salvat fiul de la dezastrul iminent.

În ultima sa călătorie, Caroline a avut plăcerea de a-l cunoaște pe faimosul François Blanc, un antreprenor de casino, care a inventat termenul de „a spart banca”. Inițial, acesta a refuzat invitația Prințului Charles de a deschide un cazinou în Monaco, iar această inițiativă a fost preluată de alți antreprenori. Primele 6 zile de la deschiderea cazinoului cu vedere la Portul Monaco au fost un fiasco, unde un singur vizitator i-a călcat pragul și care a pierdut 2 franci. Au mai trecut doi jucători, care au pierdut la rândul lor 250 de franci, însă tot ce anunța viitorul cazinoului era faliment.

Ca urmare, Prințul Charles de Monaco i-a făcut o propunere lui François Blanc de nerefuzat, ca acesta să conducă operațiunea, să îmbunătățească facilitățile și tot ce trebuia să plătească era o taxă de 150.000 de franci în fiecare an, plus 10% din profiturile cazinoului. Sub conducerea lui Blanc, acesta a fost denumit cazinoul Monte Carlo și a intrat într-o expansiune de neoprit. Economia din Monaco nu numai ca a fost restabilită dar a început să crească vertiginos, încât cetățenii au fost absolviți de toate impozitele, situație care se aplică și în prezent.

Cazinoul a fost sub umbra dispariție de la moartea Prințului Charles, când fiul său, Albert, a preluat conducerea. Acesta era împotriva familiei Blanc și susținea cu tărie că modurile lor de a face bani sunt mercenare. Intenția lui de a închide cazinoul a fost oprită de apariția unui personaj excentric, Charles Deville Wells, un milionar care, se pare, singura lui plăcere era să-și piardă banii la Ruletă. Numai că acesta a avut numeroase câștiguri spectaculoase, subiecte fierbinți pentru toate ziarele din lume. Dar aceasta este o altă poveste! Important este că această vizită a deschis larg ușile și a marcat un punct important în istoria Cazinoului Monte Carlo pentru mulți oaspeți, care voiau să deguste din succesului lui Wells. Profiturile cazinoului au crescut, prețul acțiunilor deținute de familia Blanc, a crescut la un nivel istoric iar amenințarea de închidere a cazinoului a dispărut. Contractul dintre Blanc și prințul Albert a fost renegociat și s-au alocat 7 milioane de franci pentru îmbunătățirea amenajărilor locale. Situat pe vârful dealului Monte Carlo din Monaco, cazinoul Monte Carlo a devenit un magnet pentru cei bogați și aproape o treime din locuitorii săi sunt milionari.