Austin, Texas  Visul unor nopţi de vară jpeg

Austin, Texas. Visul unor nopţi de vară

📁 Patrimoniu
Autor: Vlad Stoicescu

Capitala statului Texas nu e o destinaţie turistică. E mai mult de-atât:un oraş căruia ai vrea să-i spui „acasă“.

De pe terasă, luminile de la vârfurile clădirilor par nişte baloane incandescente suspendate între cer şi pământ, aşteptând nemişcate dimineaţa pentru a fi coborâte de pe piedestalul de beton şi sticlă şi lăsate să se odihnească atât cât îşi face soarele de cap pe străzile perpendiculare din centru. E mai cald şi mai umed decât în Africa din amintirile mele, scria despre oraşul acesta J.M. Coetzee, câştigător al Premiului Nobel, şi e chiar aşa! Noaptea s-a lăsat deja peste întinderile deluroase, dar în Austin e mai cald şi mai umed chiar decât în Africa din imaginaţia noastră.

Se spune că iarna, care nu durează aici mai mult de 20 de zile, orizontul capătă contururi mov. Localnicii invocă povestea asta cu un amestec de mândrie şi fascinaţie, legând destinul propriului oraş de un fenomen atmosferic care i-a adus Austinului titulatura de „Coroana violet". Nu e iarnă, însă, abia e mijlocul lui iunie şi nici urmă de zări liliachii. Doar luminile suspendate deasupra oraşului şi vânzoleala de jos: între ele, terasa Hangarului, un bar cu mai multe niveluri situat la o intersecţie perpendiculară, nu departe de râul Colorado, care traversează oraşul.

Nu e California, ci Texas, şi nu e râul din „Bonanza", ci varianta sa ceva mai puţin sălbatică, dar Austinul îţi poate reaminti pe alocuri că eşti în mijlocul statului american definit, prin excelenţă, de două lucruri:cowboy şi petrol. Jos, în stradă, pălăriile-le ştiţi, genul celor purtate de J.R. în „Dallas", iată un clişeu indestructibil! - se mişcă neîncetat dintr-o parte în alta, deşi nu mai e urmă de soare pe cer. Ca şi cum cineva le-ar purta să se apere de căldură! Pălăriile sunt aici simbol cultural şi vector de identitate.

Pălăriile şi muzica, pentru că Austin îşi onorează în fiecare seară renumele de „capitală globală a muzicii live". Zeci de reprezentaţii live, de la country la rock via jazz, sunt de găsit la orice oră în localurile capitalei texane.

Dependenţi de maşină...

În timpul zilei, toată lumea foloseşte maşina pentru a se deplasa. Nici nu se poate altfel. Carburantul este ridicol de ieftin comparativ cu standardul european de preţ şi sensibil mai scăzut ca preţ faţă coasta de est a Statelor Unite.

Un galon, adică aproape 3, 8 litri, costă puţin peste trei dolari-aţi citit bine, trei!-în condiţiile în care în Washing­ton aceeaşi cantitate se duce spre patru. Pe de altă parte, Austinul, care se întinde în afara zonei centrale pe o suprafaţă de aproximativ trei ori mai mare decât cea ocupată de Bucureşti, e pur şi simplu inaccesibil dacă nu ai o maşină la dispoziţie.

O reţea colosală de autostrăzi taie suburbiile oraşului în toate direcţiile, într-o încrengătură de beton şi piloni de rezistenţă care te fac să te gândeşti cum naiba o fi posibil să faci aşa ceva, când la tine în ţară 60 de kilometri de drum drept se dovedesc, adesea, o provocare de nedepăşit. Transportul local este, aşadar, propria maşină, iar regula locului e respectată cu sfinţenie:mai bine de 70% din populaţia oraşului foloseşte autovehiculul pentru a se deplasa zilnic.

În Statele Unite, detaliul acesta ar putea indica un sedentarism îngrijorător care, combinat cu apetitul generic al americanilor pentru fast-food, te-ar duce cu gândul la un scenariu cu obezi turându-şi maşinile de teren dintr-o parte în alta.

...şi de mişcare

Şi totuşi, nu mă ciocnesc de nicio formă corpolentă pe terasa asta din Austin. Chiar dacă am băut câteva beri, sunt convins că nu mi-am pierdut cu totul simţul proporţiilor.

Abia ziua următoare, sub soarele orbitor de iunie, misterul este dezlegat:Austinul e o oază pentru cei care aleg să facă mişcare în aer liber, de orice fel. Chiar peste râul Colorado, la mai puţin de un kilometru de celebrele 4th, 5th şi 6th Street, localnicii îşi plimbă bicicletele pe malul transformat în parc, căruia texanii îi zic Auditorium Shores.

Pe suprafaţa apei, alţii preferă caiac-canoe. Nici urmă de vreo bancă pe o rază de o sută de metri. Lumea se mişcă în permanenţă. Şi aici, şi peste drum, în centru, şi pe întinderile de beton ale autostrăzilor, acolo unde Austinul pare un oraş rupt din distopiile scenariştilor de la Hollywood.

Fructele interzise ale capitalei texane

Capitala Texasului e un amestec ciudat de elemente tipice şi atipice pentru felul în care arată, în general, oraşele statului.

Tipicul e în ceea ce apropie Austinul de Dallas sau Houston, alte două dintre marile centre urbane din Texas:reţeaua de drumuri, căldura sufocantă, întinderea zonelor urbane, concentrarea clădirilor înalte într-un centru financiar şi altitudinea scăzută a periferiilor, compuse majoritar din case cu un singur nivel şi verandă.

Atipicul e în ceea ce desparte Austinul nu doar de Texas, ci de toate statele din centrul continentului nord-american, din zona aceea pe care analiştii politici o numesc „America profundă", punând-o în toate statisticile la reverul Partidului Republican. Capitala Texasului ar putea fi, foarte bine, decupată din sudul Statelor Unite şi transplantată pe coasta de est, acolo unde amestecul de culturi s-ar simţi mai în largul lui.

Piatra de hotar

„Coacăza din supa de roşii", aşa îşi numesc texanii propria capitală, de care sunt cam străini şi, oricum, unii dintre ei, cam departe. Expresia are un profund substrat politic:conservatori prin excelenţă (culoarea republicanilor este roşu), texanii au chiar în mijlocul statului un electorat care votează constant cu democraţii (a căror culoare este albastru).

Nu diferenţele politice marchează, însă, piatra de hotar dintre Austin şi ceilalţi. Adevărul e că spiritul acestui oraş funcţionează după alte coordonate decât restul Texasului. Ce ironie!, capitala unui stat a cărui existenţă se învârte în jurul resurselor şi industriei energetice trăieşte, în mare parte, din IT şi administraţie.

Toţi giganţii tehnologici au un sediu aici, iar guvernul e cel mai mare angajator din oraş, găzduind zeci de mii de persoane pe statele sale de plată. Austin e un amestec de Washington şi Silicon Valley, doar că locuitorii săi nu se bagă în pat la 11 seara, nici nu turează bolizi europeni pe bulevardele largi.

Ce nu e permis

Cu 70% din populaţie aflată sub pragul vârstei de 44 de ani, capitala Texasului e un paradis al distracţiei nocturne. Un paradis ale cărui fructe interzise sunt de găsit la tot pasul, mai ales în apropierea grilei perfect geometrice formate de perimetrul Străzilor 4, 5 şi 6.

Ultima e un fel de altar închinat păcătoşilor strânşi din toate zările, cu zeci de baruri în care se dansează pe tejghea încă înainte să se lase seara peste Austin sau restaurante în care chelneriţe blonde cu apetit pentru chirurgia estetică servesc, în bikini, clienţii.

Un singur lucru nu se face în capitala Texasului decât la colţuri, departe de localuri şi de intrările oricărei instituţii:fumatul. E o blasfemie pentru toate reclamele cu cowboy aprinzându-şi la crepuscul ţigaretele Marlboro roşu... E o blasfemie, dar iată, se întâmplă şi abia vezi pe cineva fumând complice pe la colţuri. În rest, totul pare permis aici şi totul e disponibil.

Documentarea acestui material a fost realizată de jurnalistul Vlad Stoicescu, fondator al platformei online „România de la Zer0", în cadrul unui tur de presă organizat de Departamentul de Stat american.

70% din populaţia Austinului se află sub pragul vârstei de 44 de ani.

Capitala Texasului, în câteva cifre

Austin este al 14-lea oraş ca mărime din Statele Unite ale Americii, având o populaţie de peste 790 de mii de locuitori şi o suprafaţă de trei ori mai mare decât cea a Bucureştiului. În total, zona metropolitană din jurul Austinului numără mai bine de 1, 7 milioane de oameni.

Matematica e mai mult decât generoasă cu prezentul capitalei texane:oraşul dispune de unii dintre cei mai buni indici demografici din SUA şi e constant clasat în topul centrelor urbane americane, aproape indiferent de criteriul care se ia in calcul.

Valurile de imigraţie activă continuă să curgă spre Austin dinspre ambele coaste ale Americii.

Trei din cele mai mari zece oraşe ale Statelor Unite sunt la mai puţin de 350 de kilometri de Austin-Houston, Dallas şi San Antonio-, iar oraşul e capitala unui stat care produce 7% din PIB-ul Statelor Unite ale Americii. Chiar Austinul, de unul singur, are un produs intern brut anual de peste 80 de miliarde de dolari, cam jumătate din cel al României.

În 2016, toate prognozele economice arată că sediul administrativ al Texasului va avea un PIB de peste o sută de miliarde de dolari.

Austinul e cel mai mare oraş american fără nicio echipă prezentă într-una dintre ligile sportive majore de pe continent, dar asta nu împiedică soarele să se instaleze pe cer în peste 300 de zile în fiecare an.

Statistic, adulţii din capitala texană scriu sau comentează pe bloguri mai mult decât o fac, în medie, adulţii din oricare alt mare centru urban american.

Iar dacă asta nu era destul, aflaţi că mai bine de jumătate din populaţia locală este necăsătorită, ceea ce i-a adus Austin-ului, recent, renumele de cel mai bun oraş pentru agăţat din Statele Unite ale Americii.

sursa:adevarul.ro