Autor 6953 vizualizări


Începutul lunii septembrie ne aduce pe marile ecrane o poveste cu un nucleu istoric tulburător, avându-l în centru pe cel supranumit „îngerul morții”, Josef Mengele. Este vorba despre o producție marca Lucia Puenzo, scriitoare și regizoare argentiniană, care nu s-a sfiit niciodată sa abordeze subiecte din cele mai problematice, începând cu studiul ei psihologic asupra unui tânăr hermafrodit în filmul său de debut, „XXY”. 

„Wakolda” este povestea fictivă a unei familii din Patagonia care descoperă că îl găzduieşte în hotelul ei pe infamul criminal nazist Josef Mengele. Interesul sinistru pe care acesta îl manifestă față de fiica lor de 12 ani inspiră la fel de multă înfricoșare ca un film horror, dar Lucia Puenzo creează și un context mai larg, acela al comunității germane din Argentina și al modului în care ţara reprezenta ascunzişul mai multor criminali nazişti, oferind mai multă profunzime și atractivitate subiectului. Narațiunea este pe alocuri ușor monotonă, dar există şi momente interesante axate pe caracterul personajului principal, care pot provoca multe reacții încărcate emoțional. Filmul rămâne în esență o poveste înfiorătoare, plină de fascinație morbidă.

Poveștile despre naziștii care s-ar fi refugiat în America Latină au constituit sursa de inspirație a mai multor filme de succes de-a lungul timpul, ca de pildă „The Boys from Brazil”, cu Gregory Peck în rolul lui Josef Mengele. La rândul ei, „Wakolda”, adaptare a romanului Luciei Puenzo, începe în anul 1960, pe o plajă unde un străin urmărește cu privirea o copilă care se joacă. Este Helmut Gregor (actorul spaniol Alex Brendemuhl), care o numește pe feiță Lilith, „un specimen perfect”, și o desenează în caietul său cu schițe.

Împrietenindu-se cu familia ei, o urmează până la Bariloche, un orășel retras plin de calești în stil elvețian și de vorbitori de limbă germană. În cele din urmă, se mută într-un hotel foarte plăcut, administrat de Eva (Natalia Oreiro) și Enzo (Diego Peretti). Pe lacul din apropiere aterizează hidroavioane care transportă pasageri misterioși şi, între timp, Gregor deschide în oraș un laborator în care are de gând să realizeze experimente genetice privind puritatea rasială. Dacă adăugăm și o școală germană cu poze cu elevi care stau în jurul unor steaguri naziste, fundalul devine și mai grăitor.

Doctorul este în primul rând interesat de Lilith, în mod vizibil subdezvoltată pentru vârsta ei. După ce îi câștigă încrederea oferindu-se să îi repare păpușa pe nume Wakolda, îi sugerează să îi facă unele injecții care ar ajuta-o să crească. Tachinată de colegii săi de clasă care o numesc pitică și flatată de atenția doctorului, Lilith își imploră părinții să accepte.

Despre personajul istoric care s-a dezis de responsabilitatea pentru experimentele de la Auschwitz se spune că și-ar fi continuat îngrozitoarea muncă folosindu-se de copii și femei gravide în America de Sud, murind abia în 1979 în Brazilia. Puenzo se folosește de combinația de istorie și legendă pentru a țese o poveste veridică. Câștigând și simpatia mamei fetei, însărcinată cu gemeni, una dintre marile obsesii ale doctorului, acesta își exploatează în continuare tendințele bolnăvicioase, amplificate și de peisajele dezolante din Patagonia. Cu alte cuvinte, imaginația Luciei Puenzo creează o ficțiune istorică ce merită atenție fie și numai datorită fiorului pe care îl inspiră numele unui astfel de personaj. 

""