Autor 6803 vizualizări


„Viața privată și practici sociale în Epoca de Aur” este o cercetare și expoziție inedită a reprezentării erotismului și sexualității în cultura vizuală din perioada comunistă a Epocii de Aur, marcată de politicile lui Nicolae Ceaușescu, care explorează bogatul dialog vizual între multiple aspecte precum: putere, politica pronatalistă, familie, tabuuri, permisivitate, cenzură, ilegalitate, plăceri intime și libertăți.

Cercetarea a urmărit contextul artistic în legătură cu câteva tipuri de fenomene sociale și politici publice precum cele ale politicilor demografice ale pro-natalității și fertilității. Proiectul este produs de PostModernism Museum și găzduit de Muzeul Municipiului Bucureşti – Muzeul Nicolae Minovici în perioada 1-31 august 2018. Expoziția va putea fi vizitată de miercuri până duminică, între orele 10.00-18.00. Pe 23 august are loc o petrecere tematică în cadrul expoziției. Expoziția nu este recomandată minorilor, potrivit unui comunicat al organizatorilor.   

Proiectul „Viața privată și practici sociale în Epoca de Aur” face referire la mai multe tipologii de erotism și viață privată din România. În epoca Ceaușescu au existat schimbări majore în România: modelul familiei monogame, copii nedoriți din orfelinate, combaterea prostituției, explozia chiuretajelor, repunerea în discuție a drepturilor femeii și a egalității sociale, explozia demografică a generației „decrețeilor”.

Astfel, termenii de erotism și sexualitate rămân în continuare conectați cu componente dificile a vieții private și sociale. Proiectul de față abordează îndrăzneț un segment important, rămas sensibil, din istoria românească recentă – perioada comunistă din timpul lui Nicolae Ceaușescu, lansând o cercetare curatorială ce urmărește practici sociale și manifestări de viață culturală, cu accent pe mediul urban, la nivel național.


Proiectul se subscrie noilor definiții date de UNESCO patrimoniului imaterial („intangible cultural heritage”), și anume că acesta nu reprezintă doar tradiții moștenite din trecut ci și practici sociale, contemporane sau de istorie recentă, din diferite grupuri culturale din mediul urban și rural.

Sunt urmărite paralelismele între tipurile de iconografie create prin intermediul publicațiilor specifice precum Revista Femeia, Revista Săteanca etc. și lucrările de artă din epocă în tipologii precum femeia muncitoare, femeia țărancă, femeia soldat, femeia mamă, femeia activistă.

Îngăduirea unei sexualități și vieți private cu elemente de sexualitate anemică a fost controlată și determinată specific de politicile pronataliste. Totuși, într-un același context, a avut loc o masculinizare prin egalizarea diferențelor și schimbare a tipului de sex-appeal feminin și masculin (restricționarea imaginii vizuale până la interzicerea fustei mini sau a purtării bărbii sau pletelor).

Este remarcată referința exemplară specifică și nemaiîntâlnită în alte țări comuniste la cuplul conducătorilor Elena și Nicolae Ceaușescu, de tipul identificării schematice cu bărbatul și femeia alpha (imaginea soției președintelui nu are o iconografie dedicată în alte țări comuniste).

În privința temei, în perioada Epocii de Aur, atenția artiștilor a fost atrasă de zonele permise ale erotismului, conectate fie cu mitologia clasică, antică greco-romană, fie cu cadrul îngăduit de reproducere familială. Reprezentarea erotismului cu tentă mitologică sau făcând apel la teme și personaje clasice apare cu o frecvență mare în reprezentări de scene de gen la artiști.

Reprezentarea zonelor nepermise ale erotismului și sexualității se opresc asupra câtorva studii de caz printre care: procesul intentat artistului Ion Panaitescu pentru pornografie, având subiectul încercării expunerii lucrările grafice din mapa „13 xilogravuri” din 1982; artistul Adrian Newell Păun, refugiat în SUA din 1980, din motive de orientare sexuală etc.


""