Autor 633 vizualizări


„Condamnat la viață” (A Farewell to Fools) se vrea a fi cea mai mare producție românească din ultimii 25 de ani. Pelicula, beneficiind de o distribuție internațională (Gerard Depardieu, Harvey Keitel, Laura Morante, Hubert Damen) are premiera chiar zilele acestea.

Regizat de Bogdan Dreyer, filmul nu este un simplu remake, o tragicomedie adaptată după nuvela „Moartea lui Ipu” de Titus Popovici, ci pretinde şi rezultate remarcabile în ceea ce priveşte calitatea imaginii, montajului, scenariului şi interpretării.

Povestea despre sacrificiu, umanitate şi prietenie se desfăşoară într-un sat din Transilvania, la finele celui de-Al Doilea Război Mondial. Alex, un băiat de 11 ani trimis de mama lui la țară pentru a se adăposti de bombardamentele din Capitală, găseşte un soldat german mort la marginea satului. Pentru că nu se ştie cine este vinovatul, ofițerii germani amenință că îi vor executa pe cei mai de seamă localnici dacă făptaşul nu se va preda până a doua zi la ora 5 dimineața. Nimeni nu îşi asumă vina, de aceea preotul şi soția, primarul, doctorul si familia sa, notarul şi şeful poliției pun la cale o manevră de salvare care îl aduce în prim-plan pe Ipu, „nebunul satului”. Acesta este, de fapt, un soldat francez care a rămas în sat după ce o rană gravă din Primul Război Mondial i-a afectat memoria. Ipu este rugat să-şi asume el vina, în schimbul promisiunii unor funeralii fastuoase şi a transformării sale în erou național. Ipu se arată încântat, dar vrea promisiunea în scris, după cum vrea să vadă, în avanpremieră, cum va decurge ceremonia. Sătenii, în criză de timp, se străduiesc să-i împlinească toate cererile, dar spre dimineață, când francezul este pe cale să se predea, se zvoneşte că războiul a luat sfârşit şi nemții se grăbesc să părăsească satul.

La cererea unui distribuitor american, producătorii au modificat însă destul de mult finalul, pentru a-l transforma într-un veritabil happy-end hollywoodian, iar aceasta a stârnit numeroase nemulțumiri din partea actorului principal şi a regizorului. Într-o scrisoare deschisă, Depardieu declară că a fost o reală plăcere să colaboreze cu actorii şi regizorul român, dar modificarea finalului privează filmul de atmosfera poetico-dramatică care s-ar fi potrivit mai bine. Oricum, filmul este o încercare binevenită de ieşire din tiparele cinematografiei româneşti;se încadrează în conceptul de neorealism, bine reprezentat în filme precum „Cinema paradiso” sau „Train de vie”. Pelicula are o structură simplă, în care ideea centrală o reprezintă dorința de a dăinui după moarte, cu atât mai mult cu cât acţiunea se desfăşoară pe fundalul unui război. Contrabalansând ororile acestuia, prietenia dintre Ipu şi băieţelul Alex devine simbolul inocenței şi al unei umanități amenințate, iar felul de a fi al lui Ipu îndeamnă la regăsirea codului dreptății din sufletul oricărui om.

""