«Tratat despre obiceiurile, ceremoniile și infamia turcilor»: Cum îi păstrează, îi cumpără și îi vând pe captivi

Autor 2677 vizualizări


Volumul Georg Captivul Septemcastrensis de Georg Captivul Septemcastrensis va fi lansat vineri, 10 noiembrie, la ora 19.00, în librăria Humanitas de la Cișmigiu. La eveniment vor participa Ioana Costa, profesor la Catedra de filologie clasică a Universității din București, Constantin Erbiceanu, prefațatorul volumului, Bedros Horasangian, scriitor și analist, și Marian Coman, medievist, cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române și cadru didactic asociat la Facultatea de Istorie a Universității din București.

Georg Captivus Septemcastrensis („Anonimul din Sebeș“, „Studentul Romosan“, Georgius de Ungaria) s-­a născut în 1422, în satul transilvănean Romos. Pe la 15–­16 ani a plecat la studii la Sebeș, de unde, în 1438, când orașul a fost asediat și cucerit de oștile otomane, a fost luat prizonier împreună cu mulți alți locuitori ai cetății. A rămas în robie la turci vreme de două decenii.

La bătrânețe, eliberat, a făcut parte din Ordinul călugărilor dominicani și a locuit la Roma, unde a compus (fără să-­l semneze cu numele său adevărat) un tratat dedicat lumii musulmane, Tractatus de moribus, condictionibus et nequicia Turcorum, publicat prima oară în 1481. Stârnind un mare interes încă de la apariție, lucrarea a fost, în deceniile următoare, republicată, tradusă și retradusă în germană, iar printre editorii săi celebri se numără Martin Luther, care a și prefațat ediția alcătuită de el în 1530. Georg Captivus a murit la Roma, în iulie 1502, la vârsta de 80 de ani.

Vă prezentăm mai jos un fragment din Capitolul al șaselea al volumului:

Cum îi păstrează, îi cumpără și îi vând pe captivi

Pentru ca cei prinși să poată fi păstrați mai ușor și convenabil, au în toate cetățile negustori anume pentru cumpărarea și vânzarea oamenilor; ca și negustorii de alte bunuri, ei au privilegii de la rege ca să poată cumpăra orice captivi, de oricine ar fi fost ei prinși, să-i poată vinde, da ca gaj, răscumpăra, după rânduielile regești hotărâte în această privință, fără ca vreunul ori vreunii să se împotrivească. Căci fac asta nu doar în cetăți, ci merg chiar pe câmpul de luptă cu oștirea, ducând lanțuri ca să-i cumpere pe captivi din mâinile celor ce îi răpesc. Răpitorii, pentru că nu se pot îngriji de ei, îi vând pe dată, cu un preț mai mare sau mai mic, după cât de mulți sau de puțini sunt captivii.

Căci uneori îi prind într-un număr atât de mare încât un om, după cum am auzit de la ei, este vândut pentru o cușmă. Negustorii îi cumpără așadar și se îngrijesc de ei punându-i în lanțuri, zece sau doisprezece într-un singur lanț. Nu există niciun medic ori savant care să se poată compara cu ei în cunoașterea înfățișării și stării oamenilor. Căci de îndată ce se uită la chipul cuiva, el știe cât valorează, ce priceperi are și ce avere. Și nu doar adulții sau oamenii în vârstă, ci chiar copiii și țâncii încă hrăniți cu laptele mamei lor sau chiar unii pe care răpitorii obișnuiesc să-i arunce, ca să nu le fie povară: găsindu-i, îi duc cu ei în saci și îi hrănesc cu multă grijă și cu o strădanie de mirare.

În plus, în toate cetățile se află o piață anume pentru cumpărarea și vânzarea de oameni, ca și pentru celelalte mărfuri, și un loc rânduit prin lege pentru aceasta. În locul și în piața aceasta bieții captivi, legați cu lanțuri și funii, sunt duși ca oile la tăiere. Acolo sunt cercetați, dezgoliți, acolo o făptură înzestrată cu rațiune, făcută după chipul lui Dumnezeu, este vândută și cumpărată ca un animal fără simțire, la un preț de nimic; acolo, mă rușinez să o spun, părțile rușinoase ale bărbaților și femeilor sunt negociate dinaintea tuturor și arătate fățiș.

Căci sunt siliți să pășească goi în fața tuturor, să alerge, să umble și să sară, ca să se vadă limpede dacă e beteag sau sănătos, bărbat sau femeie, bătrân sau tânăr, fecioară sau stricată; și dacă îi văd pe unii că roșesc, la ei se reped mai aprig, împingându-i, lovindu-i cu vergile și cu pumnii ca să facă de nevoie ce se rușina să facă de bunăvoie dinaintea tuturor. Am vorbit însă cu măsură despre aceasta. Acolo este vândut fiul sub ochii mamei îndurerate. Acolo este cumpărată mama, lăsându-l pe fiu tulburat și nebăgat în seamă. Acolo este batjocorită soția ca o târfă, lângă soțul care roșește, și este încredințată unui alt bărbat. Acolo micuțul este smuls de la sânul mamei, iar mama este îndepărtată de el, răscolită în toate măruntaiele.

Acolo nu se respectă noblețea și nici nu este privit cu îngăduință rangul. Acolo preotul și plebeul sunt prețuiți cu aceeași sumă. Acolo oșteanul și țăranul sunt cântăriți cu aceeași măsură. Acesta este însă doar începutul nenorocirilor. Uite ce urmează: este cumpărat, dus și osândit să fie, în temnițe veșnice, sclavul cel de pe urmă al unui țăran nevrednic ori al unui orășean nerușinat. Nu-i mai rămâne nicio speranță de libertate ori de răgaz, nicio mângâiere ori consolare de aici încolo, ci i se pun pe umeri, în rușinea unei mari deznădejdi, poverile întregii case și ale tuturor celor ce se află în ea; iar dacă i se întâmplă să fie copleșit, îl vei vedea îndurând loviturile ca un asin și, între lovituri, aruncându-i-se ocara crucii și a patimii lui Hristos.

Trec sub tăcere muncile de nesuportat, nu spun nimic despre foame și sete și rușinea goliciunii. Vreau doar asta să adaug, că atât de mare și de amară este înjosirea sufletului lui înrobit și a spiritului, că nu se poate nicidecum compara cu moartea. Căci ce va face un biet suflet când se vede oprit de la orice bine și lăsat la cheremul oricărui rău? Vede că este stăpân peste sine dușmanul crucii lui Hristos; se vede împresurat de atât de grele munci și de felurite îndeletniciri; se socotește despărțit de oile lui Hristos și dat pe mâna lupilor și în fălcile lor. Se vede în cele din urmă închis în temnițe veșnice și lipsit de orice speranță de libertate.

Până la urmă se vede părăsit de Dumnezeu și dat pe mâna diavolului. De bună seamă, dacă i s-ar da să aleagă, ar alege mai degrabă să moară decât să trăiască. O, cât de mulți, nemairăbdând nedreptatea acestei nenorociri, au căzut în abisul deznădejdii! O, cât de mulți, primejduindu-se în multe feluri, au fugit și au murit de foame și de sete în munți și prin păduri ori, ceea ce e răul cel de pe urmă, și-au luat viață cu mâna lor ori cu vreun laț sau, aruncându-se în râu, și-au pierdut în același timp viața trupului și a sufletului.

Tratat despre obiceiurile, ceremoniile și infamia turcilor

Autor: Georg Captivul Septemcastrensis

Traducere de Ioana Costa

Studiu introductiv de Constantin Erbiceanu

Editura: Humanitas, colecția Istorie; număr pagini: 200; preț: 29 lei.