Pelicule avangardiste la Cinemateca Eforie din Bucureşti
În Sala Eforie a Cinematecii Române (str. Eforie nr. 2) se vor derula, joi, 20 decembrie şi sâmbătă, 22 decembrie, de la ora 19.00, două filme avangardiste, în cadrul programului „Avangarda revizitată. Avangarda europeană (1919-1939) în Arhiva Naţională de Filme a României”.
Actuala ediţie a „Avangardei revizitate“ aniversează 82 de ani de la premiera filmului „Vârsta de Aur“ de Luis Buñuel. La primul eveniment, Cinemateca a proiectat filme semnate de artişti precum Germaine Dulac, Louis Delluc, Fernand Léger, Dudley Murphy, George Antheil, Man Ray, Abel Gance, Francis Picabia, René Clair, Marcel Duchamp, Salvador Dalí, Luis Buñuel, Erik Satie.
Filmele care vor putea fi vizionate la Cinemateca Eforie astăzi şi sâmbătă sunt drama mută „Surâzătoarea doamnă Beudet“ (La Souriante Madame Beudet, 1992, regia Germaine Dulac) şi pelicula „Vârsta de Aur“ (L’Âge d’Or, 1929), regizată de avangardistul cineast spaniol Luis Buñuel.O dramă mută„Surâzătoarea doamnă Beudet“ este o dramă fără sonor, considerată a fi prima producţie feministă din istorie. Filmul prezintă povestea unui cuplu de provincie, aflat între două vârste şi ale cărui zile se scurg, una după alta, pe acelaşi calapod cotidian al rutinei. Ea este preocupată de cultură şi are o viaţă interioară extrem de bogată, el este absorbit de afaceri, speculaţii financiare, întrerupte de câteva ori pe zi de gestul reflex de a duce la tâmplă un pistol descărcat şi de a se juca de-a sinuciderea. Viaţă tipică de cuplu burghez tipic.Până într-o zi când ea plasează în pistol un glonţ adevărat. Numai că, de data aceasta, Domnul Beudet îl îndreaptă către ea. Şi trage. Glonţul trece pe lângă umărul Doamnei Beudet. El îşi dă seama că nu poate trăi fără ea. Dar nu povestea este elementul esenţial care plasează filmul în avangarda cinematografică, ci montajul insolit, supraimpresiunile, prim-planurile, colajul, fragmentarea şi momentele comice negre.82 de ani de la premiera „Vârstei de aur“Cât despre „Vârsta de aur“, Igor Mocanu, responsabil pentru conceptul şi viziunea curatorială ale „Avangardei revizitate“, crede că este „prima peliculă radical critică la adresa societăţii burgheze a începutului de secol XX. Un cuplu nu reuşeşte nicidecum să consume un act sexual întrucât, de fiecare dată când cei doi se află în punctul culminant al preludiului, intervine ceva care perturbă impulsul psihologic şi instinctele. Iar acel ceva, la Buñuel, încă de pe atunci un socialist artistic convins, nu puteau fi decât valorile societăţii burgheze (familie, biserică, bani, saloane ş.a.m.d.), determinând în cele din urmă personajele să-şi defuleze frustrările freudiene în acte sexuale separate. Pe ea, în special, să «feleze» degetul mare de la piciorul unei statui:magnifică metaforă vizionar postmodernă!”.
