O istorie personală pe aripile dansului jpeg

O istorie personală pe aripile dansului

📁 Recomandări de film
Autor: Alexandru Zaharia
🗓️ 5 octombrie 2011

În cinematografele româneşti a intrat un film despre cea mai apreciată dansatoare germană a ultimului secol:Pina Bausch.

Dacă am să spun că filmul pe care îl prezentăm a fost regizat de Wim Wenders probabil că majoritatea se vor grăbi să rezerve un bilet la cinematograf înainte de parcurgerea acestui text. Pentru cei care, din varii motive, n-au aflat încă de munca germanului, trebuie să ştiţi că filmul-marcă („Der Himmel über Berlin-Wings of Desire”) a câştigat la Cannes un premiu pentru „cel mai bun regizor”, că Wenders este pasionat de documentare (înainte de „Pina” au existat filme dedicate formaţiilor U2 şi Buena Vista Social Club, muzicii blues sau culturilor urbane la modă) şi că a fost de multe ori menţionat de către critici pe liste unde figurau colegi precum Woody Allen, David Lynch sau James Cameron.

Filmul din 2011 al lui Wenders, „Pina”, vine pe marile ecrane în cea mai nouă tehnologie a zilelor noastre:3D. Numele filmului este, de fapt, numele celei mai apreciate dansatoare germane a ultimului secol, Pina Bausch, cea care timp de 36 de ani a condus Tanztheater Wuppertal, locul unde dansatorii devin faimoşi. Oarecum paradoxal, foştii colegi ai dansatoarei se succed şi ne explică (în cuvinte) cum artista refuza constant să folosească cuvintele pentru a comunica – de aici şi preţuirea celor câtorva replici spuse ucenicilor de-a lungul timpului. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, Bausch este personajul principal şi ea vorbeşte prin... spectacolele de dans. Vedem bucăţi din punerile în scenă pe care Wenders le oferă cu generozitate:„Le Sacre du Printemps”, „Kontakthof”, „Café Muller” şi „Vollmond”. Tehnologia 3D, folosită într-un film despre dans şi dansatori, nu poate fi decât o încântare, ceva mult mai util decât a fost pentru „Avatar”, dând substanţă „teatrului filmat”. Mai mult, urcarea camerei de luat vederi pe scenă transformă privitorul într-un participant la actul creator al dansului, şi, credeţi-mă, să devii un coleg al Pinei Bausch, acolo, pe scenă, e ceva memorabil, chiar şi pentru un neiniţiat.